BULETINUL
INSTITUTULUI ROMÂN
DE
GENEALOGIE ŞI HERALDICĂ
„SEVER ZOTTA“
|
IX, 7-9
|
Iaşi
|
25. IX. 2007
|
Testamentul lui Sever Zotta
Cu prilejul Colocviului Internaţional de Genealogie (Iaşi, 9–13 mai 2007), d-l Andrei Zotta – nepotul de fiu al lui Sever Zotta şi membru în Comitetul de Patronaj al societăţii care poartă numele bunicului său – a făcut cunoscut testamentul acestuia din urmă. Documentul este datat 29 iunie 1940: a fost, deci, scris în ultimele ore dinaintea închiderii frontierei celei noi, pe care a aşezat-o silnicia puterilor semnatare ale Pactului Ribbentrop-Molotov, şi adus în ţară de fiul lui Sever Zotta, ultimul plecat. Unul dintre cele mai scurte testamente pe care le cunosc – poate chiar cel mai scurt – el exprimă două dorinţe; cea dintâi priveşte biblioteca şi arhiva, a căror soartă este deja cunoscută: biblioteca s-a risipit, iar arhiva (sau cea mai mare parte a ei) se află în depozitele Direcţiei Arhivelor Naţionale. A doua dorinţă priveşte crearea unui premiu menit să recompenseze, anual, „cea mai bună lucrare de genealogie, cu preferinţă naţională”.
Luând cunoştinţă de această prevedere testamentară, Comitetul Director al Institutului a decis, la 15 mai 2007, fondarea Premiului „Sever Zotta”, în valoare de 1000 de euro. Cel puţin una dintre dorinţele patronului nostru spiritual va fi, în felul acesta, îndeplinită, iar figura acestui cărturar şi martir al neamului românesc se va aşeza mai trainic şi în amintirea generaţiilor noi.
Ştefan S. Gorovei
Şedinţele Comitetului Director
Şedinţa din 28 iunie 2007. Administratorul-Delegat a prezentat proiectul Regulamentului premiilor, alcătuit conform hotărârii de la 15 mai a.c., precum şi situaţia cotizaţiilor, constatându-se că încă mai sunt membri care au restanţe foarte mari. S-a formulat propunerea ca marii restanţieri să fie socotiţi retraşi fără nici o altă formalitate.
S-a discutat preţul noilor publicaţii ale Institutului, „Arhiva Genealogică”, VI (XI), 1999 şi II, 1913 (ediţie anastatică); în funcţie de cheltuielile de imprimare, preţul acestor volume a fost stabilit la 17 şi, respectiv, 12 RON. Membrii Institutului vor beneficia de reducerea stabilită prin art.24 şi 27 din Regulamentul publicaţiilor (cf. Buletinul IRGH, 10–12/2003, p.10). În legătură cu continuarea editării revistei „Arhiva Genealogică”, s-a formulat propunerea de a se renunţa la numerotarea dublă – V (X), VI (XI) etc. – păstrându-se doar a doua cifră, de natură să marcheze continuitatea neîntreruptă de la anul I, 1989. Hotărârea a fost amânată.
Comitetul Director a avizat încheierea unui contract cu Primăria Municipiului Iaşi, în vederea acordării de consultanţă (definitivarea dosarului privind stema şi fixarea drapelului).
S-a discutat, de asemenea, despre întrunirile ştiinţifice care trebuie să aibă loc în 2008.
Şedinţa din 17 iulie 2007. A fost discutat Regulamentul premiilor. Cu observaţiile şi îndreptările propuse, textul a fost aprobat de Comitetul Director, urmând a fi publicat în proximul număr al Buletinului IRGH (v. aici, p.4–6).
S-a propus înscrierea unei noi serii între publicaţiile Institutului „Sever Zotta”, şi anume Marile familii, despre care s-a vorbit şi anterior (Buletinul IRGH, 10–12/2003, p.2: şedinţa Comitetului Director din 11 noiembrie 2003). Constatându-se că există materiale care ar putea susţine o serie cu acest nume, propunerea a fost aprobată.
Dată fiind implicarea financiară a Institutului „Sever Zotta” în tipărirea volumului De Potestate. Semne şi expresii ale Puterii în Evul Mediu românesc, s-a pus în discuţie statutul exemplarelor cumpărate, câteva putând fi ţinute la dispoziţia membrilor Institutului.
Şedinţa din 14 august 2007. S-au examinat două chestiuni aflate în strânsă legătură. În primul rând, s-a discutat despre organizarea, în mai 2008, a celui de-al XIV-lea Congres Naţional de Genealogie şi Heraldică, conform hotărârii adoptate de Comitetul Director la 15 mai a.c. (Buletinul IRGH, 4–6/2007, p.11). Administratorul-Delegat a propus ca tematica acestui congres să aibă în vedere anul 1918 (genealogie şi heraldică basarabeană, bucovineană, transilvăneană), precum şi împlinirea a 600 de ani de la prima atestare documentară a oraşului Iaşi (familii ieşene; personalităţi, reviste, instituţii ieşene cu preocupări genealogico-heraldice). Ca şi în cazul Colocviului Internaţional din luna mai, taxa de înscriere ar trebui să includă cotizaţia pentru întregul an 2008. În ceea ce priveşte data, se va alege între 8–10 mai şi 15–17 mai. Cea de-a doua chestiune discutată a privit colocviul de heraldică teritorială, a cărui organizare se pare că va reveni tot Institutului „Sever Zotta”, dat fiind că, până la această dată, nu s-a primit nici un răspuns din partea colegilor bucureşteni.
Şedinţa din 11 septembrie 2007. S-a analizat situaţia financiară (conturile şi cotizaţiile).
S-a decis ca, la proxima întrunire a Adunării Generale (probabil în mai 2008), să se propună încredinţarea unui nou mandat de cinci ani (2008–2013) Consiliului Ştiinţific al Institutului în actuala sa componenţă. În acest scop, membrii Consiliului vor fi întrebaţi dacă acceptă să facă parte şi din noul Consiliu.
Din lipsă de timp, discutarea altor probleme (privind comisiile, publicaţiile şi reuniunile ştiinţifice) a fost amânată pentru întrunirea următoare.
Noi reglementări statutare
În temeiul art.37, alin.2 şi al art.36, alin.1 din Statute, Comitetul Director al Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” a stabilit prezentul
REGULAMENT AL PREMIILOR
Generalităţi
Art.1. Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” (în continuare: Institutul „Zotta”) distinge, prin premii, activitatea desfăşurată sau lucrările elaborate în domeniile prevăzute de art. 6, alin (a) din Statutele sale.
Institutul „Zotta” premiază lucrări cu subiecte referitoare la (sau privind preponderent) spaţiul românesc, indiferent de naţionalitatea ori cetăţenia autorului sau, după caz, de locul tipăririi.
Art. 2. Premiile Institutului „Zotta” se acordă pentru:
a) lucrări în manuscris, puse la concurs de autorii lor şi a căror premiere va conduce la publicare cu sprijinul Institutului „Zotta”;
b) lucrări tipărite în intervalul dintre două decernări ale premiului respectiv;
c) întreaga activitate în domeniul stabilit pentru fiecare premiu.
Art.3. Premiile Institutului „Zotta” se acordă anual, odată la doi ani sau o dată la patru ani, după cum se va stabili prin actul de fondare a fiecăruia dintre ele.
Indiferent de cuantumul stabilit pentru fiecare dintre ele, premiile Institutului „Zotta” sunt indivizibile.
Art. 4. Accesul la premiile Institutului „Zotta” este neîngrădit:
a) calitatea de membru al acestei societăţi nu împiedică o candidatură;
b) obţinerea unui premiu nu împiedică o nouă candidatură, la acelaşi premiu sau la altul.
Art. 5. Nimeni nu poate candida la două sau mai multe premii simultan.
Art. 6. Premiile Institutului „Zotta” nu se acordă pentru ediţii (de izvoare şi scrieri).
Premiile Institutului „Zotta” nu se acordă postum.
Fondatori
Art. 7. Premiile Institutului „Zotta” sunt fondate de Institut, de membrii săi, de alte instituţii şi persoane (în continuare: fondatori), printr-un act de fondare care stabileşte toate detaliile procedurii.
Art. 8. Fondatorii au latitudinea de a propune un nume pentru premiile fondate de ei şi de a indica domeniile cărora le sunt destinate.
Art. 9. Sumele necesare pentru acordarea premiilor pot fi asigurate de:
a) Institutul „Zotta”;
b) fondatorii de premii;
c) donatori şi sponsori,
(în continuare: finanţatori), singuri sau în asociere.
Art. 10. Fondatorii vor indica suma cu care pot participa la constituirea premiului, precum şi eventuali donatori şi sponsori care ar dori să se asocieze la această constituire.
Art. 11. Acceptarea premiilor, a donatorilor şi a sponsorilor este de competenţa Comitetului Director, cu respectarea prevederilor art. 52 din Statute.
Prezentarea. Selecţia
Art. 12. Lucrările în manuscris, fără numele autorului, vor fi remise Institutului „Zotta” până la 1 decembrie al anului anterior, având înscris pe prima pagină un motto; acelaşi motto se va afla pe un plic închis, care va conţine numele şi adresa autorului.
Art. 13. Lucrările tipărite pot fi depuse de autorii înşişi sau propuse de membri ai Institutului „Zotta” prin intermediul Comitetului Director.
Art. 14. Propunerile de premiere pentru întreaga activitate presupun existenţa unui raport scris al unui membru al Comitetului Director, contrasemnat de cel puţin trei membri ai Consiliului Ştiinţific.
Art. 15. O Comisie pentru premii, special constituită şi lucrând în conformitate cu Regulamentul comisiilor, va centraliza propunerile şi va desemna raportori pentru fiecare premiu în parte.
Raportorul desemnat pentru un premiu va primi toate propunerile care au avut în vedere cele trei categorii de candidaturi (conform art. 2 din prezentul Regulament).
Art. 16. Atribuirea premiilor este de competenţa Comisiei pentru premii, întrunită în şedinţă specială cu toţi raportorii.
Fondatorii de premii vor fi consultaţi în legătură cu atribuirea premiului fondat de ei.
Art. 17. Premiile atribuite se vor anunţa în luna mai a fiecărui an, după ce întreaga producţie editorială a anului anterior va fi ieşit pe piaţă.
În cazul când, după anunţarea premiilor, încă va mai apărea o lucrare purtând anul anterior, ea va putea concura la premiile anului următor.
Aspecte financiare
Art.18. Cuantumul fiecărui premiu se stabileşte de finanţatori, putând fi modificat numai în sens crescător.
Art. 19. Cuantumul premiilor se stabileşte în moneda europeană, acordându-se însă în moneda naţională (la cursul zilei) până când şi România va adopta moneda euro.
Art. 20. Institutul „Zotta” va constitui un cont separat, pentru sumele destinate premiilor sale.
Art. 21. Cel mai târziu până la 31 ianuarie al fiecărui an, finanţatorii vor transfera în contul de premii sumele destinate anului respectiv.
Art. 22. Premiul neacordat rămâne în contul din bancă şi suma se capitalizează.
Art. 23. Premiul neîncasat trece în contul general al Institutului „Zotta” ca donaţie, deţinătorul desemnat al unui asemenea premiu având dreptul să indice o destinaţie specială pentru folosirea sumei respective.
Dispoziţii finale
Art. 24. Prezentul Regulament devine parte integrantă a Statutelor (conform art.58) şi se va publica în Buletinul Institutului „Zotta” în proximul număr după adoptarea sa.
Art 25. Regulamentul premiilor se aplică începând cu data adoptării sale şi va fi revizuit şi completat, în temeiul aceloraşi prevederi statutare în baza cărora a fost elaborat, ori de câte ori va fi necesar.
Adoptat de Comitetul Director în şedinţa din 17 iulie 2007.
Alte reglementări statutare
Regulamentele stabilite până acum de Comitetul Director au fost publicate în Buletinul IRGH după cum urmează:
Regulamentul cotizaţiilor, adoptat la 11 ianuarie 2000, a fost publicat în Buletinul IRGH, 1–3/2000, p.4–5; revizuit (31 ianuarie 2006), publicat în Buletinul IRGH, 1–3/2006, p.8–9;
Regulamentul comisiilor, adoptat la 11 aprilie 2000, a fost publicat în Buletinul IRGH,
4–6/2000, p.4–5;
Regulamentul finanţelor, adoptat la 11 iulie 2000, a fost publicat în Buletinul IRGH, 7–9/2000, p.4–5;
Regulamentul alegerilor, adoptat la 7 noiembrie 2000, a fost publicat în Buletinul IRGH, 1–3/2001, p.6–7;
Regulamentul publicaţiilor, adoptat la 9 decembrie 2003, a fost publicat în Buletinul IRGH, 10–12/2003, p.8–10;
Regulamentul congreselor, adoptat la 13 iunie 2006, a fost publicat în Buletinul IRGH,
4–6/2006, p.4–7.
Statutele Institutului „Sever Zotta” au fost publicate, ca proiect, în „Arhiva Genealogică”, IV (IX), 1997, 1–2, p.XIV–XXIII, fiind adoptate fără nici o modificare.
Publicaţii ale Institutului „Sever Zotta”
Din anul 2003, Institutul „Sever Zotta” şi-a început propria activitate editorială, prevăzută de Statutele sale. Au apărut până acum următoarele volume (membrii Institutului, cu cotizaţia la zi, pot primi câte un exemplar cu preţ redus):
HERB. Revista Română de Heraldică, I, 1999, 1–2, XIV + 186 p. (15 RON);
„Arhiva Genealogică”, VI (XI), 1999, 1–4, 298 p. (17 RON);
Eugen D. Neculau, Sate pe Jijia de Sus, ediţie îngrijită de Marcel Lutic, vol. I, 2003, XLIV + 104 p. (7 RON); vol. II, 2005, XII + 264 p. (12 RON);
„Arhiva Genealogică”, ediţie anastatică: I, 1912 (12 RON); II, 1913 (12 RON);
Lucian-Valeriu Lefter, Zăpodenii, vol. I, 2004, 292 p. (prin comandă specială);
„Miron Costin”, I–II, 1913–1914, ediţie anastatică (prin comandă specială).
Solicitările se vor trimite pe adresa Institutului „Sever Zotta”.
AL V-LEA COLOCVIU INTERNAŢIONAL DE GENEALOGIE
(Iaşi, 9–13 mai 2007)
Pare imposibil de cuprins, în limitele unei mici dări de seamă, evenimentul pe care l-a constituit această întrunire, în zilele calde şi senine ale lunii mai. După primirea oaspeţilor, a avut loc – în seara zilei de miercuri, 9 mai, conform programului – întrunirea Biroului Academiei Internaţionale de Genealogie [= AIG], sub preşedinţia d-lui Michel Teillard d’Eyry; cu acest prilej, au fost cooptaţi ca membri ai AIG trei cercetători cunoscuţi în domeniul genealogiei, membri ai Institutului „Sever Zotta”: d-na Maria Magdalena Székely şi d-nii Paul Păltănea şi Nicolas Enache. A doua zi, joi, 10 mai, în ambianţa somptuoasă a Aulei Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” (Aula veche a Universităţii), s-a ţinut şedinţa de deschidere a Colocviului, sub preşedinţia d-lui Jean Morichon, organizatorul Colocviului precedent (Paris, 2005). Au rostit scurte alocuţiuni d-nii Michel Teillard d’Eyry (preşedintele AIG), Neagu Djuvara (preşedintele de onoare al Institutului „Zotta”), Mihai Dim. Sturdza (preşedintele în exerciţiu al Institutului „Zotta”). Preşedinţii societăţilor naţionale de genealogie din Canada, Franţa, Italia, R. Moldova, Rusia şi San Marino au salutat participanţii la Colocviu, în numele colegilor lor. După alocuţiunea inaugurală, rostită de d-l Ştefan S. Gorovei în dubla sa calitate de Cancelar al Institutului „Zotta” şi de organizator al Colocviului, s-au citit primele două comunicări şi s-a prezentat mesajul transmis de Î. P. S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Dimineaţa s-a încheiat cu cocktail-ul oferit participanţilor la Colocviu.
Îmbrăcată în haină nouă, vechea casă care adăposteşte Muzeul Unirii a găzduit, apoi, cele două secţii în care s-au desfăşurat lucrările Colocviului. Ca întotdeauna, programul fixat a mai avut de suportat, pe parcurs, câteva mici modificări, datorate unor absenţe neaşteptate sau unor plecări mai grabnice. În consecinţă, 39 dintre cele 42 de comunicări anunţate au fost prezentate, fie de autorii înşişi, fie de persoane desemnate de aceştia sau de organizatorul Colocviului. Coordonarea perfectă a eliminat aproape total decalajele dintre secţii, îngăduind urmărirea programului comun.
După comunicările din dimineaţa zilei de vineri, 11 mai, participanţii la Colocviu au plecat (aproape toţi) în excursia spre mănăstiri. Seara, la Mănăstirea Putna, s-au desfăşurat, în paralel, Adunarea Generală a membrilor AIG şi întrunirea anuală a Consiliului Ştiinţific al Institutului „Zotta”; apoi, toţi participanţii s-au reunit pentru cina colegială, care a avut loc în Sala Mare a Stăreţiei. A doua zi, sâmbătă, 12 mai, au fost vizitate mănăstirile Suceviţa, Moldoviţa, Humor, Voroneţ şi Neamţu; la Miclăuşeni, după vizitarea castelului şi a capelei, ziua s-a încheiat cu o cină foarte romantică.
Duminică, 13 mai, după ultimele comunicări, a avut loc şedinţa de închidere. Vorbitorii au subliniat, cu satisfacţie, atât nivelul ştiinţific foarte ridicat al reuniunii, cât şi organizarea foarte eficientă, regretându-se doar faptul că nerespectarea regulilor a lăsat, uneori, timp foarte puţin pentru discuţii. După-masă, ghidaţi de d-nii Cătălin Hriban şi Sorin Iftimi, participanţii la Colocviu au vizitat oraşul, iar seara, pe terasa Hotelului „Unirea”, a avut loc ultima „activitate” comună: dineul de închidere.
Alocuţiunea inaugurală
(fragmente)
Îmi revine o datorie, pe care o îndeplinesc cu cea mai mare plăcere, aceea de a saluta pe participanţii la cel de-al V-lea Colocviu Internaţional de Genealogie. În calitate de organizator al acestui Colocviu, dar şi, de asemenea, de Cancelar al Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” – căruia Academia Internaţională de Genealogie i-a încredinţat, în septembrie 2002, misiunea de a construi această nouă reuniune ştiinţifică – am onoarea şi plăcerea de a vă spune, tuturor, fiţi bine veniţi. [...]
Sunteţi veniţi (sau doar înscrişi între participanţi) din diferite ţări ale Lumii Vechi şi ale Lumii Noi, la această reuniune internaţională care găseşte, pentru prima dată în istoria acestor întâlniri, pământul României.
În adevăr, participarea românească la reuniunile internaţionale de Genealogie şi Heraldică datează abia din 1970, când mai mulţi dintre seniorii noştri [...] au ajuns la cel de-al X-lea Congres Internaţional de Genealogie şi Heraldică de la Viena. Neuitatul Şerban Flondor a fost acela care a prins momentul pentru a pune în mişcare pe cei interesaţi, determinând organizarea – în condiţiile puţin prielnice din 1971 – a celui dintâi organism menit să impulsioneze şi să coordoneze cercetările de genealogie şi de heraldică din România, Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie de pe lângă Institutul de Istorie „N. Iorga” din Bucureşti. În anul următor, această Comisie a devenit membru al Confederaţiei Internaţionale de Genealogie şi Heraldică, la propunerea preşedintelui de atunci al acestui organism, ducele de La Force. Începând cu al XI-lea Congres Internaţional de Genealogie şi Heraldică (Liège, 1972), prezenţa românească la aceste reuniuni a fost, o vreme, bine ordonată şi coordonată.
După 35 de ani de participări româneşti la reuniunile genealogico-heraldice din străinătate, iată, acum, străinătatea vine pe pământul românesc. Europa, cu prelungirea ei care este Lumea Nouă, este acum aici. Nostalgia prinţului valah Constantin Brâncoveanu, care acum trei secole deplângea îndepărtarea treptată de la nostra Europa, poate fi socotită vindecată ...
[...] Întâmplarea face – în măsura în care se poate presupune că există, în viaţa noastră, ceva care să se numească întâmplare – ca acest al V-lea Colocviu al Academiei Internationale de Genealogie să se ţină la Iaşi în anul 2007. Ziua însăşi când se deschide acest Colocviu are o mare încărcătură istorică, ale cărei simboluri răsună încă în sufletele multor români. Căci 10 mai a fost una dintre zilele faste ale istoriei româneşti [...].
Pentru Iaşi în mod special, sărbătoarea de azi coincide fericit cu un eveniment care a marcat puternic evoluţia ştiinţei genealogice româneşti. Acum 95 de ani, în primăvara anului 1912, la Iaşi, a apărut cea dintâi revistă românească de genealogie, „Arhiva Genealogică”. Ea a fost fructul pasiunii pentru genealogie a unui nobil român din Bucovina, Sever Zotta [...], devenit director al Arhivelor Statului din Iaşi. „Arhiva Genealogică” a apărut numai doi ani, înaintea Primului Război Mondial, dar ea a stabilit un reper care nu a mai fost depăşit vreme de opt decenii.
Numele acestui savant, care şi-a pierdut viaţa într-un lagăr de concentrare al Uniunii Sovietice, victimă a războiului şi a luptei de clasă, a fost ales, acum zece ani, în 1997, pentru societatea căreia Academia Internaţională de Genealogie i-a încredinţat organizarea prezentului Colocviu. Şi, oare, se datorează tot hazardului faptul că Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” a primit personalitatea juridică la Iaşi, în ianuarie 1999, în aceeaşi lună în care, la Boulogne-Billancourt, a fost înregistrată Academia Internaţională de Genealogie ?! În adevăr, în ceea ce priveşte înregistrarea legală, Institutul este „mai mare” doar cu două zile decât Academia.
Să-mi fie îngăduit să adaug, ca între paranteze, un mic amănunt, care ţine de un domeniu pe care unii istorici de astăzi îl socotesc important şi interesant, ego-istoria. În această zi, chiar, se împlinesc 30 de ani de când s-a decis întoarcerea mea de la Bucureşti la Iaşi, în acest oraş al strămoşilor mei. Altfel spus, sunt 30 de ani de când, în acest oraş, lucrez pentru progresul studiilor româneşti de genealogie şi de heraldică. Nu poate fi, pentru mine, o mai mare bucurie, o mai mare onoare şi – îngăduiţi-mi – o mai mare emoţie, decât ca, la capătul acestor trei decenii de muncă, să fiu părtaş la inaugurarea Colocviului de astăzi. Sărbătoarea aceasta răscumpără, pentru colegii mei şi pentru mine, grave necazuri care ne-au venit, în anii din urmă, chiar de la cei care ar fi trebuit să ne sprijine. Noi am biruit aceste necazuri printr-o frumoasă solidaritate. Le mulţumesc colegilor mei pentru că, în ciuda unor împrejurări neprietenoase, au acceptat să rămână alături de mine, pentru a ajunge să trăim împreună această zi frumoasă.
[...] Suntem aici pentru a lucra, pentru a lucra împreună. Mesele şi plimbările au ca scop doar să ne ajute să ne recâştigăm forţele pentru a putea reîncepe – după frumoasa formulă a lui Antoine de Saint Exupéry, din memorabila sa Citadelă. A lucra împreună, deci a coopera, a colabora, presupune, însă, a te interesa în primul rând de întregul avut în vedere, cu toate cele ce derivă de aici, şi numai în ultimul rând de propria contribuţie. Presupune, de asemenea, a te supune regulilor stabilite pentru a se atinge scopul propus, care nu poate fi decât întregul tuturor, şi nu părticica fiecăruia. În această viziune organizatorică, noi toţi şi fiecare în parte trebuie să ne subordonăm programului, fără să cerem ca acest program – alcătuit pentru toţi – să fie subordonat unuia sau altuia dintre noi.
Am învăţat această lecţie având de luptat, aici, la Porţile Orientului – după expresia lui Raymond Poincaré – pentru a statornici rânduieli care să fie respectate de toţi pentru că sunt favorabile tuturor. Este singura cale eficientă pentru a crea solidarităţi în locul multitudinii de mărunte interese personale. Într-o lume indolentă şi anarhică, disciplina şi solidaritatea sunt printre puţinele mijloace care pot să asigure progresul muncii ştiinţifice.
Aceste idei ar trebui să fie, de altminteri, un bun comun al tuturor genealogiştilor, având în vedere că ei sunt cei care caută strămoşii oamenilor şi legăturile dintre oameni, identificând solidarităţi vechi şi noi, dintre care unele au făcut ori fac istoria.
Ordine, disciplină şi solidaritate a fost deviza propusă colegilor mei încă de la începutul activităţii noastre comune. Ordine, disciplină şi solidaritate am cerut, consecvent, şi participanţilor la congresele organizate de Institutul „Sever Zotta”. Cred că aceasta trebuie să fie şi deviza noastră, a participanţilor la colocviile Academiei Internaţionale de Genealogie. [...]
Suntem aici, preţuitori ai studiilor de genealogie din atâtea ţări ale Lumii Vechi şi Lumii Noi, pentru a arăta încă o dată că oamenii sunt împreună şi datorită faptului că au strămoşi care le sunt comuni, fie că sunt cunoscuţi, fie că au rămas în anonimatul istoriei. Suntem aici pentru a spune celor sceptici, celor neîncrezători, celor care se tem de rădăcinile lor ori celor care nu au rădăcini, că ştiinţa genealogică este egală pentru toţi, este accesibilă tuturor, este o preocupare democratică şi, mai presus de toate, profund umană. Acesta a fost şi crezul pe care Sever Zotta, mentorul nostru spiritual, l-a afirmat încă din 1912, cu o clarviziune pe care numai cunoaşterea profundă a istoriei familiale a putut să i-o dea.
[...] În această zi, simt cât de puţin înseamnă munca noastră, desfăşurată acum într-o lume liberă, faţă de munca tăcută şi lipsită de perspectiva valorificării ei, care a caracterizat viaţa predecesorilor noştri din anii ’50–’80. Eu cred că societatea care a avut curajul să accepte organizarea acestui al V-lea Colocviu Internaţional de Genealogie a avut acest curaj şi datorită rădăcinilor sale. [...] Aş vrea să omagiez aici amintirea tuturor predecesorilor noştri, care au contribuit, de-a lungul deceniilor, la progresul cercetărilor genealogice româneşti, la definirea statutului ştiinţei genealogice în România. Pe mulţi dintre ei, pe care i-am cunoscut şi cărora le datorez câte ceva din formarea mea de genealogist istoric, aş fi vrut să-i am astăzi alături.
În acelaşi timp, însă, vreau să mulţumesc, şi acum, tuturor acelora care, în ultimii ani, au ales să rămână împreună, contre vents et marées, ca membri ai acestei societăţi, într-o solidaritate pentru care le-am fost şi le sunt profund recunoscător. Contribuţia lor financiară, a fiecăruia dintre ei, prin cotizaţiile depuse disciplinat, ca şi prin micile lor donaţii, constituie temelia aprovizionării ritmice a vistieriei noastre. În ceea ce priveşte tocmai această alimentare a finanţelor noastre, sunt foarte bucuros să pot menţiona aici contribuţia fundamentală a doi dintre colegii noştri, d-nii Cătălin Hriban şi Sorin Iftimi, a căror muncă devotată şi dezinteresată aduce societăţii noastre fonduri foarte importante.
[...] Dacă am ajuns la capitolul mulţumiri, înseamnă că mă îndrept spre încheiere.
Mulţumesc, în primul rând, Academiei Internaţionale de Genealogie, preşedintelui său, d-lui Michel Teillard d’Eyry, de a fi acceptat să ni se încredinţeze organizarea acestui al V-lea Colocviu. Lunga şi întinsa corespondenţă cu d-l Teillard d’Eyry şi cu d-l Morichon – preşedintele acestei şedinţe de deschidere – stă mărturie pentru un dialog sincer şi deschis, temelie pentru o colaborare perfectă.
Mulţumesc instituţiilor care au înţeles importanţa acestei reuniuni ştiinţifice şi au acceptat să ni se asocieze la organizarea ei. [...].
Mulţumesc tuturor colegilor şi prietenilor care au binevoit să-mi acorde sprijinul lor. Le mulţumesc, în chip egal, şi celor care şi-au definit în felul lor poziţia, neacceptând să acorde nici un fel de sprijin. [...]
Vă mulţumesc, cu multă emoţie, Domniilor Voastre tuturor, participanţi şi asistenţi aflaţi azi în această frumoasă sală şi vă invit ca împreună să socotim deschise, din acest moment, lucrările celui de-al V-lea Colocviu Internaţional de Genealogie.
Publicaţii
Alexandre Negresco-Soutzo, Livre d’or de la famille Soutzo, Chez l’auteur, Boulogne sur Seine, 2005, 837 p.
Nepot de fiică al lui Rudolf Suţu (1880–1949), cunoscutul istoriograf al Iaşilor, autorul acestei cărţi – membru al Institutului „Sever Zotta” – a adunat, vreme îndelungată şi cu nemărginită pasiune, o mare cantitate de informaţii despre membrii familiei care a dat Principatelor Române trei domni în veacul fanariot şi mai multe personalităţi de seamă României moderne. Materialul este prezentat fără nici un comentariu, autorul dorind să dea „un simplu studiu genealogic ilustrat”. Carte frumoasă, lucrarea va fi de mare folos cercetărilor genealogice, exemplificând destinele unei familii greceşti cu o existenţă devenită europeană prin multiplele alianţe matrimoniale contractate de-a lungul timpului.
Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, VIII. Acte interne (1781–1790), editate de Ioan Caproşu, Iaşi, Ed. „Dosoftei”, 2006, 928 p.
Seria impunătoare a volumelor de documente ieşene, începută în 1999 şi continuată apoi an de an (cf. Buletinul IRGH, 10–12/2000, p.11; 4–6/2002, p.7; 4–6/2003, p.11; 10–12/2006, p.10), aduce mereu în circuitul ştiinţific informaţii de un interes deosebit. Volumul de faţă conţine 574 de documente în primele 704 p., restul constituindu-l indicii (de nume şi materii) alcătuiţi de d-l Mihai-Cristian Amăriuţei. Vechea viaţă ieşeană se conturează tot mai amănunţit şi, câteodată, chiar pitoresc (cu menţionarea unui cafegiu, a unui cofetar, a unui vutcar).
Vasile Preutu, Agripina Preutu, Satul Şoimăreşti. Cinci veacuri de existenţă demnă, autorul proiectului, coordonator şi imagini dr. Vasile Şoimaru, Chişinău, Ed. „Prometeu”, 2006, 305 p.
Deşi tipărită la Chişinău, cartea priveşte satul Şoimăreşti din judeţul Neamţ. Partea de istorie rămâne neaşteptat de slabă, autorii nereuşind să prezinte o imagine coerentă cel puţin a evoluţiei proprietăţii, cu toate că există o importantă cantitate de documente relative la neamurile care au stăpânit în acele locuri.
Movileştii. Istorie şi spiritualitate românească. I. „Casa noastră Movilească”; II. Ieremia Movilă. Domnul. Familia. Epoca, Sfânta Mănăstire Suceviţa, 2006, 330 + 370 p.
Împlinirea a 400 de ani de la moartea lui Ieremia vodă Movilă (30 iunie 1606) a îndemnat Mănăstirea Suceviţa să închine ctitorului ei aceste volume. Cel dintâi adună 19 studii şi articole, tipărite între 1911 şi 1996, referitoare la genealogia şi heraldica familiei, la istoria politică, la unele figuri ilustre (mitropoliţii Gheorghe şi Petru Movilă) şi la Suceviţa însăşi. Pentru prima dată, se publică în limba română studiul lui Otto Forst, Contribuţie la cea mai veche genealogie a Movileştilor (1911). Al doilea volum adună tot 19 studii, dintre care 17 au constituit comunicări la Simpozionul organizat de Mănăstirea Suceviţa pentru omagierea ctitorului. Câteva comunicări privesc, şi aici, istoria familiei şi înrudirile Movileştilor. Alte studii sunt importante pentru cercetarea ideologiei puterii, a raporturilor politice, a ctitoriilor şi a culturii din vremea Movileştilor.
Ştefan S. Gorovei
De la Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie (Filiala Iaşi)
Şedinţele de comunicări
Joi, 28 iunie 2007: Sorin Iftimi, Rodica Iftimi, Un personaj controversat: logofătul Iordache Catargiu; Petronel Zahariuc, Date noi despre ctitorii Mănăstirii Jitianu (Dolj).
Marţi, 11 septembrie 2007: Dana Grecu, Familia Krupenski în Basarabia după 1812; Alexandru Pînzar, Informaţii documentare despre familia Buzdugan şi unele sate vasluiene.
Şedinţa din 11 septembrie a marcat şi deschiderea celui de-al 15-lea an de activitate a Filialei din Iaşi a CNHGS. Pentru viitoarele şedinţe din cursul acestui an academic, sunt stabilite următoarele date: 16 octombrie, 13 noiembrie, 11 decembrie 2007; 15 ianuarie, 12 februarie, 11 martie, 8 aprilie, 6 mai şi 10 iunie 2008. Modificările de date nefiind cu totul excluse, membrii CNHGS–Iaşi şi cei care doresc să asiste la aceste şedinţe sunt rugaţi să se intereseze – tel.: 21.86.77; 0332-80.02.79 (Mircea Ciubotaru); 26.32.00 (Ştefan S. Gorovei); 23.71.01 (Petronel Zahariuc) – pentru confirmarea datei. În absenţa unor precizări speciale, locul (Sala H-1 din Casa Catargi, Bd. Carol I nr.22) şi ora (17.30) rămân întotdeauna aceleaşi.
Membrii Comisiei şi ai Institutului „Sever Zotta” sunt invitaţi la aceste şedinţe şi sunt rugaţi să anunţe din timp titlurile comunicărilor pe care doresc să le prezinte. Reamintim că atât participarea la şedinţe, cât şi prezentarea de comunicări nu sunt condiţionate de apartenenţa la aceste societăţi.
Conferenţiarii sunt rugaţi să depună la Secretariatul CNHGS–I un exemplar din textul comunicării sau un rezumat mai larg, în vederea prezentării în paginile Buletinului IRGH.
Biroul Permanent al CNHGS-I s-a întrunit în şedinţă extraordinară în ziua de 14 august 2007, pentru a stabili componenţa Biroului Zonal Iaşi şi reprezentarea CNHGS-I în comisiile judeţene pentru analizarea proiectelor de steme. S-a constatat că activitatea în domeniul heraldicii teritoriale în perioada septembrie 2005 – august 2007 justifică păstrarea atât a componenţei Biroului Zonal Iaşi, cât şi a reprezentării în comisiile judeţene, aşa cum au fost ele stabilite la 3 august 2005 şi confirmate la 12 septembrie 2006 (cf. Buletinul IRGH, 7–9/2005, p.8 şi 10–12/2006, p.14). Le reamintim aici. Biroul Zonal Iaşi este compus din: prof. dr. Mircea Ciubotaru (Universitatea „Al. I. Cuza”), cercet. drd. Cătălin Hriban (Institutul de Arheologie), cercet. dr. Sorin Iftimi (Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană), conf. dr. Maria Magdalena Székely (Universitatea „Al. I. Cuza”), conf. dr. Petronel Zahariuc (Universitatea „Al. I. Cuza”); membri externi – dr. Dan Râpă-Buicliu şi dr. Silviu Andrieş-Tabac. Reprezentarea CNHGS-I în comisiile judeţene pentru analizarea proiectelor de steme este următoarea: Bacău – Sorin Iftimi; Botoşani – Cătălin Hriban; Galaţi – Petronel Zahariuc; Iaşi – Petronel Zahariuc; Neamţ – Cătălin Hriban; Suceava – Petronel Zahariuc; Vaslui – Mircea Ciubotaru; Vrancea – Sorin Iftimi.
Comunicări în şedinţele CNHGS-I
Rezumate
Anca Brătuleanu, Movileştii: o genealogie în portrete.
Relaţiile strânse ale lui Ieremia vodă Movilă cu lumea polonă şi căsătoriile pe care fiicele sale le-au contractat în înalta nobilime polonă au avut ca urmare, între altele, realizarea unor portrete deosebit de interesante, unele intrate în circuitul ştiinţific, altele mai puţin sau deloc cunoscute. Expunerea a avut în vedere mai ales acele portrete păstrate în muzee din Polonia şi Ucraina, unele dintre ele reluate, în refaceri succesive până în secolul XIX, între urmaşii din diverse familii nobiliare polone. La acestea, s-au adăugat şi portretele celor două fiice ale lui Vasile Lupu (Maria şi Ruxanda). Existenţa imaginilor este preţioasă pentru înţelegerea atmosferei din familia Movileştilor, dar şi a orientării culturii moldoveneşti a timpului spre Europa centrală şi vestică. Pentru familia lui Simion vodă nu se cunosc portrete – excepţie făcând, fireşte, Petru Movilă, mitropolitul Kievului.
Ştefan S. Gorovei, Descendenţa domnească a Movileştilor. Observaţii şi argumente noi (III).
Partea a treia şi ultima a cercetării a cărei prezentare a început în şedinţe anterioare (cf. Buletinul IRGH, 1–3/2007, p.12–13 şi 4–6/2007, p.12–13) a adus în discuţie câteva argumente de o natură deosebită, îndeobşte cunoscute, dar asupra cărora nu s-a proiectat lumina care să le valorifice în sensul urmărit acum. Noi mărturii despre sensul titlului despotal în veacul XVI s-au alăturat unor argumente furnizate de istoria Mănăstirii Suceviţa, de bogăţia Movileştilor, de ceea ce a constituit zestrea soţiei logofătului Ioan Movilă. Au fost analizate mărturiile unor documente din punctul de vedere al termenilor de înrudire, subliniindu-se imprecizia unora dintre aceştia şi, implicit, şubrezenia ipotezelor genealogice întemeiate pe ei. Un document recent valorificat îl arată pe Ştefan cel Mare ca strămoş al lui Ieremia vodă, coroborând astfel mesajul compoziţiei Ofranda baldachinului din biserica Sf. Gheorghe (Mitropolia veche) din Suceava.
Sorin Iftimi, Rodica Iftimi, Un personaj controversat: logofătul Iordache Catargiu
În colecţiile Muzeului de Istorie din Iaşi se află – provenind din vechea colecţie a Spiridoniei – un portret care îl înfăţişează pe logofătul şi cavalerul Iordache Catargiu, fost epitrop la Casa Spitalului Central din M-rea Sântului Spiridon. Contemporanii îl socoteau „cel mai bun cap al boierimii moldoveneşti”, fiind considerat şi mai târziu un „meşter mare de condei şi cel mai subţire dintre boierii din vremea sa” (Radu Rosetti). Autorii au reconstituit viaţa şi activitatea acestui personaj (mort în 1841), epitrop al Spiridoniei vreme de patru ani (1835–1839), proprietăţile şi familia. Prin fiul său Costin, el este bunicul Mariei Catargiu, mama regelui Milan Obrenovici al Serbiei şi iubita lui Cuza vodă, iar prin fiica sa Anica (soţia viitorului domn Grigore Al. Ghica), este străbunicul lui Radu Rosetti.
Petronel Zahariuc, Date noi despre ctitorii Mănăstirii Jitianu (Dolj).
Aflată în preajma Craiovei (acum, în comuna Podari), mănăstirea – purtând numele unui boier, Jitian, nume derivat, însă, din slavonescul jitie (viaţă) – îşi are prima atestare într-un document din 12 martie 1593, păstrat în arhiva Mănăstirii Sf. Pavel de la Muntele Athos. Din documente ale aceleiaşi arhive, ar rezulta că mănăstirea a fost ctitorită de stăpâni din satul Popova, fără să se excludă, însă, o contribuţie mai veche, la cumpăna veacurilor XV şi XVI, implicând probabil boieri înrudiţi cu neamul Craioveştilor. Această legătură explică închinarea Mănăstirii Jitianu la Sf. Pavel din Muntele Athos; data închinării nu este cunoscută, mănăstirea fiind menţionată ca metoc al celei athonite la începutul veacului XVII. A fost refăcută de doamna Bălaşa, soţia lui Constantin vodă Şerban, din neam de boieri moldoveni (nepoata marelui vistiernic Toader Boul). În veacul următor, boierii Obedeni au purtat grija mănăstirii, fiind şi ei socotiţi ctitori.
Dana Grecu, Familia Krupenski în Basarabia după 1812.
În urma încorporării teritoriului moldovenesc dintre Prut şi Nistru în Imperiul Rus, doi fii ai serdarului Iordache Krupenski (m.1813) au ales să rămână în Basarabia. Matei (1775–1855) şi Teodor (1787–1842) au întemeiat, astfel, două ramuri basarabene ale familiei Krupenski, ai căror membri au jucat roluri importante în viaţa politică, socială şi culturală a provinciei şi, mai apoi, chiar a statului rus. Pe baza informaţiilor existente (multe extrase din fonduri de arhive), s-a reconstituit, succint, viaţa şi activitatea urmaşilor lui Matei Krupenski (trei generaţii) – dintre care Alexandru (1861–1939) a început prin a fi adversarul unirii Basarabiei cu România şi a sfârşit prin a cere cetăţenia română – şi ai lui Teodor Krupenski (două generaţii). Din aceste ramuri, în Basarabia nu mai există, astăzi, urmaşi purtători ai numelui.
Alexandru Pînzar, Informaţii documentare despre familia Buzdugan şi unele sate vasluiene.
Un lot de documente din anii 1815–1837, referitoare la proprietăţi din satele Căzăneşti, Boţeşti şi Glodeni din ţinutul Vasluiului (azi, intrate în componenţa oraşului Negreşti), conţin informaţii destul de bogate despre unii membri ai familiei Buzdugan. Un Vasile Buzdugan s-a căsătorit (în secolul XVIII) cu Paraschiva, fiica lui Ionaşco clucerul, luând ca zestre părţi în Căzăneşti şi Boţeşti, moştenite apoi de fiii săi, Ilie şi Ioniţă Buzdugan şi de urmaşii acestora din urmă. Documentele completează informaţiile adunate, cândva, de I. Nădejde şi de N. Lazăr. Alţi Buzdugani au ajuns, tot prin căsătorii, să stăpânească la Glodeni. Toţi aceştia sunt, neîndoielnic, urmaşii Buzduganilor atestaţi în secolele XVI–XVII în ţinuturile Vaslui şi Fălciu. Ulterior, alte ramuri au ajuns în Ţara de Sus a Moldovei (precum în ţinutul Botoşanilor).
†
IRINA CANTACUZINO
(16 aprilie 1915 – 15 aprilie 2007)
La cumpăna secolelor XX şi XXI, Chişinăul mai avea o singură figură autentică de nobil adevărat cu trupul şi cu spiritul: principesa Irina Cantacuzino, născută Kareakin. Desprinsă din epoca vechii nobilimi, a ştiut să-şi poarte crucea cu demnitate prin toate urgiile regimurilor – comunist, post-comunist, neo-comunist – fără a fi atinsă de rugina acestor timpuri. A rămas curată, senină, modestă şi simplă ca o regină, împărţind din lumina pe care o emana tuturor celor dornici de a afla cum a fost lumea dinainte de a fi răsturnată. S-a stins în Săptămâna Luminată, cuminte şi discret, şi a fost petrecută pe ultimul drum de doar 12 oameni.
Societatea de Genealogie, Heraldică şi Arhivistică „Paul Gore”, al cărei membru-fondator şi susţinător de frunte a fost nobila adormită, deplânge în unanimitate sufletească această pierdere cu adevărat irecuperabilă. Dumnezeu s-o ierte ! S. A.-T.
Irina Lvovna Kareakina a devenit în 1964 soţia lui Pavel Cantacuzino (1902–1992), fiul lui Vladimir Gheorghevici Cantacuzino (1872–1937), general rus, din ramura întemeiată în Rusia de vistiernicul Matei Cantacuzino-Deleanu, plecat acolo în 1793. Pavel Cantacuzino a petrecut în gulagurile Uniunii Sovietice nu mai puţin de 25 de ani, din 1934 până în 1959 ! Existenţa lui în Moldova sovietică, apoi în Republica Moldova, a rămas necunoscută până când, în 1990, a fost descoperit acolo prin cercetările ample pe care d-l Ion Mihai Cantacuzino le-a întreprins pentru a reconstitui istoria familiei sale (cf. Ion Mihai Cantacuzino, O mie de ani în Balcani. O cronică a Cantacuzinilor în vâltoarea secolelor, Bucureşti, 1996, p.333–337). Viaţa soţilor Cantacuzino adună, într-o cumplită pagină de istorie contemporană, nu doar drama lor personală, ci aceea a unei lumi întregi, care ar fi meritat o soartă mai bună.
C h i t a n ţ ă
S-a primit de la d-___ _________________________ suma de _________ lei, reprezentând cotizaţia pentru trim._______/2007.
Restanţele d-___ _________________________ totalizează suma de ______________ lei, reprezentând cotizaţia aferentă trim. ____________, (re)calculată la nivelul trimestrului III al anului în curs (v. anunţurile din p.16). Cifra este valabilă până la 31 decembrie 2007.
Membrii Institutului sunt rugaţi să consulte Regulamentul cotizaţiilor, republicat în numărul 1–3/2006 al Buletinului (p. 8–9).
În al treilea trimestru al anului 2007, taxa de înscriere ca membru al Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” – în condiţiile prevăzute de articolul 8 din Statute – este de 10 lei noi (RON), iar cotizaţia trimestrială este de 10 lei noi (RON).
În spiritul art. 12, § (a), din Statute, refuzul de a achita cotizaţia lunară este considerat ca notificare simbolică a renunţării la calitatea de membru al Institutului „Zotta”.
Neplata cotizaţiei lunare atrage o atenţionare (după două trimestre), un avertisment (după trei trimestre), iar după un an conduce la radierea automată din evidenţele Institutului (Regulamentul cotizaţiilor, art. 11 şi 12).
Precizări foarte necesare
Chitanţa care se află, în fiecare număr al Buletinului nostru, în josul penultimei pagini, înscrie, atunci când este cazul, totalul restanţelor, cu precizarea cărui trimestru (sau căror trimestre) le corespund acele restanţe. Respectiva sumă înseamnă, însă, datoria calculată la nivelul trimestrului în curs şi, ca atare, ea rămâne valabilă numai până la sfârşitul acelui trimestru; neachitată în acest termen, ea se recalculează la nivelul trimestrului în care se face plata, conform art.10 din Regulamentul cotizaţiilor, publicat în acest Buletin, 1–3/2000, p.5. Membrii Institutului sunt rugaţi să ţină seamă de acest lucru, înainte de a solicita recalculări sau restituiri.
Trimiterile poştale de orice fel (scrisori, colete, mandate etc.) vor fi expediate
folosindu-se exclusiv următoarea adresă : Ştefan S. Gorovei, Institutul „Sever Zotta”, Oficiul poştal 1, Căsuţa poştală 32, 700750 IAŞI.
Tel. - fax: 0232 – 21.86.77 E-mail: geneherald.inst@yahoo.fr
Pagina web a Institutului
este în refacere
Acest Buletin se distribuie gratuit membrilor Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta”, costul său şi taxele de expediţie fiind incluse în cotizaţie. Distribuirea este oprită automat după trei trimestre de neplată a cotizaţiei lunare.
Buletinul poate fi cumpărat de orice persoană interesată, preţul său fiind întotdeauna 1/10 din cuantumul cotizaţiei pentru întregul trimestru în curs. Preţul acestui număr este de 1 leu nou (RON).
© Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” 2007
ISSN 1582-2206
