IX, 10-12, 2007

BULETINUL
INSTITUTULUI ROMÂN
DE
GENEALOGIE ŞI HERALDICĂ
„SEVER ZOTTA“
 
 
IX, 10-12
Iaşi
25. XII. 2007
 
 
Anul XV
 
Filiala Iaşi a Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a păşit, acum, în al XV-lea an de activitate. Nu spun de viaţă, pentru că există şi posibilitatea unei vieţuiri inerte, fără activităţi care să antreneze energii şi să creeze spaţii prielnice pentru manifestarea şi dezvoltarea acestora. Întemeiată în mai 1993, această filială şi-a început activitatea în octombrie 1993 şi, de atunci, şedinţele ei s-au succedat în fiecare din cele zece luni ale fiecărui an academic. Până la întemeierea Institutului „Sever Zotta”, unele dintre aceste şedinţe au fost ocupate de problemele administrative şi organizatorice. Din 1999, Filiala Iaşi a CNHGS nu mai are decât şedinţe de comunicări.
La încheierea anului academic precedent (2006–2007), bilanţul activităţii CNHGS-I arăta un număr de 122 de şedinţe de comunicări, în cadrul cărora se prezentaseră nu mai puţin de 264 de contribuţii din domeniile specifice. Multe dintre acestea au fost deja valorificate, atât în paginile revistei „Arhiva Genealogică”, cât şi în alte publicaţii, de specialitate sau de mai largă circulaţie, din Iaşi sau din alte localităţi (cele răspândite astfel sunt „inventariate”, periodic, în acest Buletin). Anul academic 2007–2008 s-a deschis cu cea de-a 123-a şedinţă, iar comunicările prezentate atunci poartă, în şirul deschis în octombrie 1993, numerele 265 şi 266.
Importanţa acestei munci se va cântări mai târziu, şi atunci comparaţiile nu vor putea lipsi şi nici piedicile nu vor putea fi trecute sub tăcere. A merge înainte, pe drumul statornicit de chiar această muncă, este deja o datorie.
Ştefan S. Gorovei
 
 
Şedinţele Comitetului Director
 
Şedinţa din 16 octombrie 2007. Întrucât au rămas chestiuni din ordinea de zi a întrunirii precedente, s-a început cu discutarea acestora. În ceea ce priveşte comisiile Institutului, s-a stabilit noua componenţă pentru trei dintre ele, şi anume Comisia pentru publicaţii (Ştefan Andreescu, Mircea Ciubotaru, Gheorghe Lazăr, Ioan-Aurel Pop, Maria Magdalena Székely), Comisia pentru gestionarea patrimoniului (Mircea Ciubotaru, Aurica Ichim, Rodica Iftimi, Liviu Papuc, Petronel Zahariuc) şi Comisia tehnică (Mihai-Bogdan Atanasiu, Daniel Ciobanu, Cătălin Hriban, Vasile Munteanu, Alexandru Pînzar). Administratorul-Delegat a stăruit asupra necesităţii de a se realiza un inventar al cărţilor şi documentelor adunate până acum şi a arătat că dezvoltarea activităţilor Institutului va presupune constituirea şi a altor comisii. În ceea ce priveşte publicaţiile, s-a analizat stadiul în care se află pregătirea volumelor VII–IX din „Arhiva Genealogică” şi a volumelor II–IV din revista „Herb” (anii 2000–2002, în ambele cazuri). La propunerea Administratorului-Delegat, s-a decis tipărirea unui al treilea volum de ediţie anastatică, în care să fie reunite primele cinci apariţii ale „Arhivei Genealogice” în paginile Anuarului Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, în anii 1989–1993. În privinţa reuniunilor ştiinţifice, s-a analizat posibilitatea organizării în 2008 a Congresului, precum şi, eventual, a Colocviului de Heraldică Teritorială. Pentru a nu se încălca alte competenţe, s-a decis să se propună Biroului Zonal Iaşi al CNHGS să adreseze încă o dată Secretariatului CNHGS întrebarea dacă se va organiza la Bucureşti întrunirea propusă în vara anului 2006. Pentru cazul când răspunsul ar fi negativ (sau n-ar veni de loc), rămâne să se cântărească atent avantajele şi dezavantajele organizării Colocviului de Heraldică Teritorială ca o secţiune în cadrul celui de-al XIV-lea Congres Naţional de Genealogie şi Heraldică.
S-a avizat semnarea contractului cu Primăria Municipiului Iaşi, în forma prezentată de această instituţie şi s-au discutat diverse probleme ale administraţiei curente.
În şedinţă comună cu Consiliul Director al CNHGS-I, s-a discutat programul viitoarelor şedinţe de comunicări organizate de CNHGS-I, pentru invitaţii din alte oraşe fiind necesară în continuare susţinerea financiară din partea Institutului „Zotta”.
Şedinţa din 13 noiembrie 2007. S-a analizat situaţia colectării cotizaţiilor pe anul în curs, constatându-se că totalul restanţelor se cifrează la aproape 2,100 RON (21.000.000 lei vechi), din care membrilor ieşeni le revin 360 RON, celor bucureşteni 530 RON, celor din alte localităţi 500 RON, sume la care se adaugă restanţele a cinci membri („marii datornici”) totalizând ei singuri 700 RON. Acestora din urmă li s-au trimis, în vară, scrisori speciale, recomandate; nici una nu a fost returnată prin negăsirea destinatarului la adresa indicată pe plic.
Administratorul-Delegat a semnalat necesitatea îmbunătăţirii unor prevederi statutare, privitoare la calitatea de membru al Institutului „Zotta” şi la exprimarea voturilor în Consiliul Ştiinţific. Discutarea amănunţită a fost reportată şedinţei din decembrie.
S-a anunţat că d-l Sandu Miclescu (Germania) a început a trimite, copiate pe CD-uri, o serie de documente vechi, referitoare la familia d-sale.
Şedinţa din 11 decembrie 2007. Primul punct al ordinii de zi l-a constituit analiza problemelor financiare. S-a constatat că, spre deosebire de anii precedenţi, totalul restanţelor este moderat (mic, în raport cu alţi ani) şi sunt mai mulţi membri care au achitat, deja, parţial sau integral, cotizaţia pentru anul următor. În funcţie de viitoarele încasări, s-a stabilit creşterea depozitului bancar. S-a stabilit, de asemenea, modul de a proceda în cazul câtorva membri, ale căror restanţe depăşesc 12 trimestre, trei dintre ei urmând a fi socotiţi retraşi.
Al doilea punct al ordinii de zi l-au constituit publicaţiile şi reuniunile ştiinţifice ale Institutului „Zotta”. În ceea ce priveşte publicaţiile periodice, s-a precizat că sunt în lucru patru volume din „Arhiva Genealogică” şi două din HERB, a căror apariţie este prevăzută pentru anul 2008. Sumarele acestor volume vor fi reanalizate într-o şedinţă viitoare. S-a remarcat faptul că, în cursul anului 2007, întârzierea în difuzarea Buletinului IRGH a fost recuperată aproape în întregime; astfel, dintre cele restante, s-au difuzat numerele 7–9 şi 10–12 din 2002, 4–6, 7–9 şi 10–12 din 2003, 1–6 din 2004, 1–3 şi 10–12 din 2005, 1–3, 4–6, 7–9 şi 10–12 din 2006, precum şi, dintre cele curente, numerele 1–3 şi 4–6 din 2007.
Administratorul-Delegat a anunţat că d-l Sandu Miclescu, membru al Institutului, a pus la dispoziţie, copiate pe CD-uri, documentele arhivei sale de familie (câteva sute, din secolele XVI–XIX), în vederea alcătuirii unui volum a cărui tipărire este dispus să o şi sprijine din punct devedere financiar. D-l Petronel Zahariuc şi-a asumat misiunea acestei ediţii, urmând a fi secondat de d-l Lucian-Valeriu Lefter.
În legătură cu reuniunile ştiinţifice propuse pentru 2008, s-a stabilit – în absenţa unui răspuns din partea Secretariatului CNHGS – organizarea Colocviului de Heraldică Teritorială ca secţiune a celui de-al XIV-lea Congres Naţional de Genealogie şi Heraldică, din luna mai. S-a convenit ca acest congres să aibă deviza Genealogie pentru toţi – un arbore genealogic pentru fiecare, iar tematica generală să aibă în vedere sărbătoarea Iaşilor (600 de ani de la prima atestare documentară) şi împlinirea a 90 de ani de la Unirea cea Mare.
La al treilea punct al ordinii de zi, Administratorul-Delegat a propus unele adăugiri, precizări şi îmbunătăţiri ale prevederilor statutare (anunţate şi în şedinţa anterioară). După discuţii, Comitetul Director le-a aprobat după cum urmează.
Art.7, al.2 (nou): Apartenenţa la Institutul „Zotta” şi posedarea unui document care atestă această calitate nu conferă, în chip implicit, o garanţie de ordin ştiinţific.
Art.7, al.3 (nou): Nici un membru al Institutului „Zotta” nu se poate prevala de această apartenenţă în scopuri comerciale.
Art.30, al.3 (nou): Sunt membri de drept ai Consiliului Ştiinţific membrii Institutului „Zotta” primiţi în Academia Internaţională de Genealogie şi în Academia Internaţională de Heraldică. Aceştia sunt, de asemenea, membri de drept ai Colegiilor redacţionale ale publicaţiilor de profil ale Institutului „Zotta”.
Art.39, al.3 – aprobat de Consiliul Ştiinţific la 11 mai 2004 (cf. Buletinul IRGH, 1–6/2004, p.6) – se modifică astfel: Deciziile adoptate în şedinţele lunare ale Comitetului Director se publică în Buletinul Institutului „Zotta” şi se consideră validate la proxima întrunire a Adunării Generale (conform art.15, lit.c), dacă nici o obiecţie nu s-a formulat, în scris, în termen de trei luni de la data difuzării respectivului număr al Buletinului (formularea anterioară: dacă nici o obiecţie nu s-a formulat, în scris, până în preziua acestei întruniri).
Art.32, al.2 bis (nou): În cazul supunerii la vot a unor opinii divergente, voturile delegate se vor adăuga întotdeauna majorităţii exprimate de voturile celor prezenţi.
La ultimul punct al ordinii de zi, s-au aprobat patru cereri de aderare şi o solicitare de redobândire a calităţii de membru al Institutului, cu recuperarea vechimii (în condiţiile prevăzute de art.13 din Regulamentul cotizaţiilor, publicat în Buletinul IRGH, 1–3/2006, p.8–9). Administratorul-Delegat a evidenţiat faptul că în cursul anului 2007 Institutul „Sever Zotta” a primit nu mai puţin de 15 membri (dintre care trei şi-au redobândit această calitate cu recuperarea vechimii), ceea ce reprezintă o cifră-record în raport cu anii precedenţi.
 
 
Ghika din Grecia ?
 
În Buletinul IRGH, 10–12/2001, p.8, s-a publicat informaţia cum că doamna Kalomira Ghika din Atena, potrivit unei tradiţii de familie, ar descinde dintr-un reprezentant al familiei Ghica plecat din unul din principate, poate între 1822 si 1829, în timpul războiului de eliberare al grecilor de sub otomani, ajuns şi stabilit prin cumpărare de pământ în Eubeea. Acest personaj ar fi fost un Dimitrie fiul lui Ioan (cu precizarea din Buletinul IRGH, 1–3/2002, p.6), care a luptat în războiul de independenţă al Greciei şi a avut doi fii, Ioan (c.1830–1920) şi Gheorghe (1841–1869) şi din care ar descinde familia din Atena. După ipoteza arătată de d-l Ştefan S. Gorovei, un Dimitrie fiul lui Iancu se găseşte între urmaşii lui Dimitrie Ghica Banul.
Consultând tabelul genealogic Ghica din arhiva mea, extrag sumar următoarea spiţă:
 
 
Dimitrie Ghica
1718–1803/1808
vel ban în Valahia
|
Scarlat
1750–1802
vel ban
|
Ioan [Iancu]
1796–1838
cămăraş
= Anastasia Catargi
┌───────────┴───────────┐
Dimitrie                                                  Pericle
1827–1881                                            1829–1864
 
 
După cum se poate vedea, nu acest Dimitrie ar fi putut pleca în Grecia (nu era nici măcar născut !), ci poate tatăl său Ioan să fi plecat cu soţia, după 1822, a luptat în pomenitul război, apoi a cumpărat pământ în Eubeea şi acolo s-a stabilit şi şi-a botezat copiii Demetrios şi Perikles (ultimul, închiar anul proclamării independenţei Greciei). Din ei, e foarte probabilă o descendenţă în Grecia, având în vedere lipsa actelor în care ar putea fi menţionaţi în arhivele noastre – ar trebui cercetate arhivele din Eubeea.
Totodată, nu Dimitrie acesta a pututfi tatăl lui Ioan, n. c.1830, arătat ca mort în 1920 (la 90 de ani ?) şi Gheorghe, 1841–1869. Mai probabil, Ioan era născut pe la 1850. Fraţii Ioan şi Gheorghe au avut ca tată un alt Dimitrie Ghika.
Valentin Duiculescu
 
 
Genealogie în teze de licenţă şi doctorat
 
Istoria unor familii însemnate din istoria românească începe să constituie un teren explorat cu rezultate frumoase în cadrul unor teze de licenţă şi de doctorat. Am semnalat şi alteori asemenea teze, în care genealogia, heraldica şi sigilografia ocupau locuri însemnate (cf. Buletinul IRGH, 4–6/2002, p.6; 10–12/2003, p.5; 10–12/2006, p.4). Necunoscând situaţia la celelalte facultăţi de istorie din ţară, mă rezum la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, pentru a remarca – tot cu satisfacţie, şi de data aceasta – interesul cu care este privită istoria familială.
D-ra Dana Grecu a propus şi susţinut (iunie 2007) o lucrare de licenţă cu titlul Nobilimea basarabeană în secolul al XIX-lea. Studiu de caz: familia Krupenski. Istoria membrilor acestei familii din cele două ramuri basarabene – descinzând din Matei şi Teodor, fiii serdarului Iordache Krupenski – a fost precedată de un capitol referitor la situaţia nobilimii din Basarabia, de la 1812 până la 1917 şi de un altul, consacrat genealogiei familiei Krupenski până la 1812. Din această lucrare, autoarea a desprins comunicarea prezentată în şedinţa din 11 septembrie 2007 a CNHGS-I (cf. Buletinul IRGH, 7–9/2007, p.12–14).
O pagină din istoria Cantacuzinilor moldoveni s-a aflat în atenţia d-lui Mihai-Bogdan Atanasiu, în teza sa de licenţă, Iordache Cantacuzino, mare vistiernic al Moldovei, prezentată în iunie 2004. Un prim capitol, amplu, a prilejuit autorului o analiză nouă a informaţiilor despre înaintaşii şi urmaşii lui Iordache Cantacuzino, ca şi ai fratelui său, Toma. Părţi din această lucrare, ca şi rezultatele unor cercetări ulterioare, din acelaşi domeniu, au constituit comunicări prezentate în ultimii cinci ani (cf. Buletinul IRGH, 4–6/2003, p.6; 10–12/2003, p.14; 1–6/2004, p.13; 4–6/2005, p.12; 4–6/2006, p.10 şi 12; 10–12/2006, p.11–12; 10–12/2007, p.10 şi 13).
În decembrie 2007, d-na Elena Monu a obţinut titlul de doctor în istorie cu teza Istoria unei familii – Costache, rezultat al unei îndelungi activităţi de cercetare. Un excurs istoriografic cu privire la boierimea română în veacurile XVIII–XIX constituie primul capitol al lucrării, cel de-al doilea fiind consacrat reconstituirii istoriei Costăcheştilor până la acest început de veac XXI. Şi în acest caz, autoarea a înfăţişat, în comunicări prezentate la Iaşi, unele dintre rezultatele cercetărilor sale (cf. Buletinul IRGH, 1/1999; 5/1999;1–3/2000, p.10; 10–12/2001, p.10; 4–6/2003, p.4; 1–3/2006, p.10–11; 7–9/2006, p.13–14).
O altă mare familie de boieri moldoveni a făcut obiectul tezei de doctorat a d-nei Zamfira Pungă, întemeiată pe multe documente inedite, din arhivele ieşene, şi prezentată în ianuarie 2006: Familia Palade în istoria modernă a românilor.
Este de dorit ca – fie şi fragmentar – aceste lucrări să fie valorificate prin tipărire, pentru ca munca autorilor (primii trei sunt membri ai Institutului „Sever Zotta”) să se bucure de o cunoaştere mai largă şi să contribuie, astfel, la progresul cercetărilor genealogice româneşti. (Şt.S.G.)
 
 
Reuniuni internaţionale în 2007
 
Urmând regulile stabilite deja, asociaţiile internaţionale din domeniul genealogiei şi al heraldicii (cf. Buletinul IRGH, 1–3/2002, p.5) au organizat şi în 2007 reuniunile tradiţionale pentru anii impari (cf. Buletinul IRGH, 10–12/2003, p.12 şi 10–12/2005, p.5). Pentru România, 2007 intră în istorie ca anul când, pentru prima dată, o reuniune internaţională din aceste domenii şi-a avut sediul în hotarele ei.
 
Academia Internaţională de Genealogie (întemeiată în 1998) a încredinţat Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” organizarea celui de-al V-lea Colocviu Internaţional de Genealogie, desfăşurat la Iaşi (România), în zilele de 9–13 mai 2007. Tema colocviului a fost definită prin formula Genealogie. O istorie familială peste frontiere. Despre această reuniune internaţională s-au publicat în Buletinul IRGH suficiente informaţii (participanţii, titlurile comunicărilor, o scurtă dare de seamă), aşa încât nu este necesar a stărui mai mult asupra ei. Imagini din timpul lucrărilor pot fi găsite accesând un website creat special de colegii italieni participanţi la Colocviu (http://www.ancestraltradition.org/aig2007). Pentru cel de-al VI-lea Colocviu Internaţional de Genealogie, s-a anunţat candidatura Portugaliei.
 
Al XV-lea Colocviu Internaţional de Heraldică, organizat de Academia Internaţională de Heraldică (întemeiată în 1949), a avut loc la Xanten (Germania), în zilele de 3–6 septembrie 2007, cu tema Semnele de autoritate în heraldică. Semne temporale şi spirituale în scut şi în ornamentele exterioare; „strigăte de război”; devize. Programul a anunţat 17 comunicări, cu subiecte circumscrise temei propuse (despre coroane, despre semnele de autoritate – chiar şi autoritate fictivă ! –, despre steaguri, peceţi personale, steme de stat).
 
În zilele de 28–30 septembrie 2007, la Bologna (Italia), a avut loc cel de-al III-lea Colocviu organizat de Institutul Internaţional de Studii Genealogice şi Istorie a Familiei, cu o temă dublă Genealogia în viaţă – Genealogii falsificate. Întemeiată în 2002 cu sediul în Republica San Marino, această societate a adunat şi pentru al treilea ei colocviu un număr însemnat (35) de comunicări cu subiecte variate şi interesante, propuse de autori în marea lor majoritate din Italia (27, două dintre ele având o colaborare din San Marino), la care s-au adăugat patru din Rusia, două din Spania şi câte una din Argentina şi Elveţia. Secţiile au reluat cele două teme anunţate, care au grupat câte 11 şi, respectiv, şapte comunicări; aproape tot atâtea comunicări (17) au fost, însă, repartizate unei a treia secţii, Genealogie şi istoria familiilor. Unele titluri suscită un interes metodologic deosebit (folosirea surselor orale în cercetarea genealogică, numele, patrimoniul şi stema, „genealogia heraldică”), altele îmbogăţesc repertoriul – şi aşa destul de amplu – al falsurilor genealogice.
 
Numărul mare de participanţi români la Colocviul de Genealogie de la Iaşi atenuează absenţa lor totală la celelalte două reuniuni internaţionale…
 
 
Publicaţii
 
Pavel Mircea Florea, Documentele colecţiei Cantacuzino-Edeleanu (S.U.A.) 1530–1852, Bucureşti, 2005, 92 p.
Sunt publicate 59 de documente munteneşti, (aproape toate) din colecţia lui Alexandru Edeleanu, privitoare la istoria şi proprietăţile familiei boierilor Popeşti, coborâtori din Gheorghe Caridis vistiernicul. Fiul acestuia, Hrizea Popescu, a fost tatăl cronicarului Radu Popescu. Câteva documente domneşti sunt reproduse şi în facsimil. Este o contribuţie importantă (şi exemplară) pentru recuperarea ştiinţifică a acelor părţi din patrimoniul nostru documentar pe care vicisitudinile istoriei le-au dus departe de pământul românesc.
 
Documenta Romaniae Historica, B. Ţara Românească: XXXIII (1648), volum întocmit de Gheorghe Lazăr, Constanţa Ghiţulescu, Andreea Iancu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006, 518 p.; XXXVI (1651), volum întocmit de Oana Rizescu şi Marcel-Dumitru Ciucă, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006, 404 p.; XXXVII (1652), volum întocmit de Violeta Barbu, Constantin Bălan (†), Florina Manuela Constantin, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006, 460 p.
Trei noi volume din seria munteană a colecţiei naţionale de izvoare medievale se adaugă acelora apărute în ultima vreme (cf. Buletinul IRGH, 7–9/2003, p.7; 7–12/2004, p.3), adunând 903 documente (284 + 278 + 341) pentru trei ani ai domniei lui Matei vodă Basarab. Volumele sunt însoţite de facsimile (în total, 112, dintre care unul de mărime deosebită). Importanţa pentru cercetările de genealogie, istorie socială şi a proprietăţii nu mai trebuie pusă în evidenţă.
 
„Revista de Istorie Socială”, VIII–IX, 2003–2004, Iaşi, 2006, 678 p.
Editată de Institutul de Studii Strategice, revista a ajuns la al patrulea tom, care cuprinde – ca şi precedentele (cf. Buletinul IRGH, 1–3/2001, p.5 şi 7–12/2004, p.3) – şi câteva materiale importante pentru studiile genealogice. Între ele, unul a fost citit în cadrul CNHGS-I (Petronel Zahariuc, Aspecte din viaţa necunoscută a Sultanei, fiica lui Mircea Ciobanul), iar altul (Liviu Pilat, Nicoară Prăjescu şi anturajul său) la un Congres de Genealogie şi Heraldică. Foarte interesante Testamente negustoreşti din Ţara Românească (secolele XVII–XVIII) publică d-l Gheorghe Lazăr. Un izvod din 1752, cu evaluarea averii rămase pe urma paharnicului Constantin Paladi în curţile de la Negreşti (Vaslui), este prezentat de d-l Mircea Ciubotaru.
 
In honorem Demir Dragnev. Civilizaţia medievală şi modernă în Moldova. Studii, Chişinău, Ed. „Civitas”, 2006, 464 p.
Apărut ca supliment al „Revistei de Istorie a Moldovei” (coordonator al ediţiei: Lilia Zabolotnaia), acest volum omagial cuprinde mai multe materiale de interes pentru cercetarea genealogică, deşi unele (chiar dintre acelea incluse în partea specială, intitulată Personalităţi, genealogie) nu aduc nici o noutate în subiectul propus. Sunt de remarcat contribuţiile semnate de Vlad Mischevca şi Florin Marinescu (care publică testamentul domniţei Ruxandra, din 1667), de Lilia Zabolotnaia (care comentează ştirile despre testamentul Mariei-Cneajna, fiica lui Ştefan cel Mare) şi de Sergiu Bacalov (despre familia Abaza, cu unele concluzii eronate).
Ştefan S. Gorovei
 
 
Precizări*
Radu Albu-Comănescu
 
Cu câteva luni în urmă am avut surpriza neplăcută de a afla că, vreme de mai mulţi ani, treceam drept inspirator sau autor (!) al unui articol apărut în „Historia” (an II, nr.12 / octombrie 2002), legat de familia Brâncoveanu şi succesorii ei, ulterior comentat de distinsul genealogist Radu Sc. Greceanu în Buletinul IRGH, V, 2003, 7–9 (25. IX. 2003), cu titlul O ramură necunoscută a familiei Brâncoveanu ? În ambele texte, numele meu era invocat direct, în circumstanţe diferite. Dat fiind că nu sunt nici inspiratorul, nici autorul articolului în cauză, am avut nevoie de o lună şi jumătate pentru a descoperi ce s-a petrecut spre sfârşitul anului 2002, într-o perioadă în care mă aflam în Franţa pentru studii masterale la UMLV, Paris (anul universitar 2002/2003).
Sub influenţa Nimfei Europa, volum al Marthei Bibescu, şi ca ecou la lucrările d-lor Constantin Bălăceanu-Stolnici şi Ioan M. Cantacuzino, am început, în 1999–2000, redactarea unei istorii şi genealogii a familiei Brâncoveanu, propunându-mi (pentru că la 20 de ani lucrurile par foarte simple) un an ca termen de finalizare. Am pornit de la diverse surse secundare, tratând genealogia Basarabilor, a Brâncovenilor, apoi a familiilor înrudite şi descendente, începând cu Bibeştii, Ştirbeii, ş.a., incluzând scurte biografii pentru a ilustra personajele ; în ceea ce îmi priveşte familia, am pornit de la informaţii culese în interior, de la o genealogie redactată de străstrăbunicul meu Comănescu şi revăzută de fiul acestuia (străbunicul meu), convins fiind că descurcasem bine iţele unei genealogii complicat aşternute pe hârtie. (Timpul mi-a dovedit contrariul, ani mai târziu trebuind să fac o serie de rectificări.) Lucrarea, în formatul ei final, era destinată, într-un număr mic de exemplare, pentru cercul restrâns al familiei.
O primă versiune a lucrării a fost terminată în noiembrie 2001 şi „lăsată la rece”. Văzut cu ochii de azi, după şase ani, rezultatul final de atunci poate fi comparat cu cel al unui jurnalist cu apetit istoric, dar lipsit de orientare în istoriografie – în nici un caz cu un produs solid. Câteva luni mai târziu (februarie 2002), devenit membru al unui grup de studii genealogice din Paris, familiarizat cu analiza, precizia şi scrupulele specialiştilor, descoperind noi informaţii care le rectificau nu doar pe cele deţinute de mine, dar uneori şi pe cele vehiculate în istoriografia românească, am reluat lucrarea despre Brâncoveni cu o privire mult mai critică şi constatându-i în primul rând deficienţele. Ca urmare a acestei constatări, am ţinut să verific consistenţa şi valoarea materialului deja strâns, recurgând la ajutorul unui tânăr doctorand (al cărui nume nu îl voi dezvălui), care efectua drumuri dese la Bucureşti pentru cercetări de arhivă. Am încredinţat acestuia un dosar cu materialul strâns, iar altul d-nei Doina Mândru (credeam că d-sa, ca director al muzeului de la Mogoşoaia, era eventual în posesia documentelor familiei Bibescu rămase după plecarea Marthei Bibescu şi ar fi putut, la rândul său, să aducă rectificări celor scrise de mine. Nu a fost aşa, din câte dezvăluie comentariul d-lui Greceanu).
Pe baza materialului primit, luându-l drept inedit şi dorind să îşi înmulţească publicaţiile, folosind, „delicat”, cele două prenume ale mele, Radu Bogdan (pentru a nu mă „deposeda întru totul”, am primit recent inacceptabila „justificare”1), doctorandul în cauză a scris, fără permisiunea şi autorizarea mea, proprietar de drept al materialului, un articol despre genealogia Brâncovenilor, de o catastrofală confuzie şi incoerenţă în ceea ce priveşte genealogia, succesiunea de nume, titluri, documentele de familie, anii de naştere şi deces, alianţele, erori parţial datorate celor din materialul strâns de mine până în 20012, parţial datorate propriilor „descoperiri” ale „drd.” în cauză.
Pentru că ignoranţa e mama îndrăznelii, acelaşi personaj – pornind de la materialul bio-bibliografic pregătit de mine despre Martha Bibescu pentru a fi inclus în lucrare – a publicat, aşa cum am putut să constat recent, tot în „Historia” (II, nr.14 / decembrie 2002), articolul Bărbaţii din viaţa Marthei Bibescu (la rubrica „Legături primejdioase” ), de data aceasta ca „Bogdan Radu”. Las deoparte plagiatul insolent şi copios; cei care cunosc imensa apreciere pe care o am pentru Martha Bibescu, precum dovedesc textele pe care le-am redactat despre persoana şi activitatea ei3, ştiu că nu pot da un titlu atât de mitocănesc unui articol pe care l-aş scrie despre principesa Bibescu.
Nici unul dintre articole nu are aparat critic, deşi materialele cedate de mine personajului în cauză aveau. Pentru cei avizaţi, însă, o parte din surse sunt deductibile.
Îmi rămâne repulsia de a fi descoperit această „tărăşenie” (reiau termenul folosit de d-l Greceanu) la mai mult de patru ani din momentul producerii ei, cu toate subteranele ei şi mai ales umbra pe care o lăsa asupră-mi. Situaţia era cu atât mai inadmisibilă, cu cât eram implicat fără să fiu în cunoştinţă de cauză şi fără să fi fost avertizat vreodată.
Mais tout va pour le mieux dans le meilleur des mondes. Există o diferenţă radicală între calitatea materialului acumulat de mine până în 2001 şi ceea ce posed azi (iulie 2007). Descoperite la timp de mine, însumi, propriile-mi erori au servit la a-mi stimula mai departe cercetarea – închei al cincilea an de la reluarea ei, cu rezultate care s-au dovedit utile4 –, obligându-mă la o rigoare, o prudenţă a verificării multiple (inclusiv a surselor secundare consacrate), la folosirea de informaţii auxiliare din mai multe domenii, la cercetarea de arhive (indiferent de costuri), aspecte fără doar şi poate constructive pentru viitorul studiului despre istoria şi genealogia familiei Brâncoveanu.
 
 
* Publicarea acestor Precizări nu are o ţintă polemică (nu acesta este rolul Buletinului IRGH); ele îşi găsesc locul aici ca material informativ, în completarea aceluia de la care au pornit (n. red.).
1 Şi dacă acest articol s-ar fi pus pe seama criticului de artă Radu Bogdan ?!
2 Preluasem, de pildă, greşelile lui Ilie Chiriţă legate de fraţii Nicolae şi Emanuel Brâncoveanu (din suita de articole apărute în „Arhivele Olteniei”). Confuzii apăreau – în materialul cules de mine – între soţii, logodnice şi proiecte de căsătorie; în alte cazuri, o memorie de familie neexersată de peste 60 de ani transformase o autorizaţie de purtare a numelui în „diplomă”, lucruri fundamental diferite, ş.a. Sunt însă chestiuni de reţinut pentru un viitor eseu asupra modului în care evoluează memoria de familie.
3 Un exemplu, cel mai recent: comunicarea prezentată în iunie 2006 la al XX-lea Congres mondial al Consiliului Internaţional de Studii Francofone (www.cief.info), Sinaia, cu titlul Une médaille, deux facettes. Marthe Bibesco & Anna de Noailles.
4 E. g. comunicarea Un nouveau point de vue sur l’ascendance serbo-monténégrine des Balş moldaves, prezentată la al V-lea Colocviu Internaţional al Academiei Internaţionale de Genealogie, Iaşi, mai 2007.
 
 
De la Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie (Filiala Iaşi)
 
Şedinţele de comunicări
Marţi, 16 octombrie 2007: Andi-Marius Daşchievici, Familia Gorbatzki din Muntenia. Note istorice, genealogice şi heraldice; Petronel Zahariuc, Neamul Mitropolitului Luca şi Mănăstirea Izvorani (Buzău); Ştefan S. Gorovei, Epigrafie, genealogie, istorie (II).
Marţi, 13 noiembrie 2007: Viorel Rus, Familiile din Rebra Năsăudului în timpul regimului grăniceresc (17621851); Cristian Ploscaru, Un cărvunar necunoscut: Dracache Roset; Ştefan S. Gorovei, Sever Zotta. Secvenţe biografice 19041940.
Marţi, 11 decembrie 2007: Mihai-Bogdan Atanasiu, Patrimoniul onomastic al Cantacuzinilor moldoveni;Alexandru Pînzar, Un sigiliu armoriat al unui Hasdeu înstrăinat; Ştefan S. Gorovei, Participarea românească la un congres internaţional „pierdut”: Londra, 1976 (I).
 
Pentru viitoarele şedinţe din cursul acestui an academic, sunt stabilite următoarele date: 15 ianuarie, 12 februarie, 11 martie, 8 aprilie, 6 mai şi 10 iunie 2007. Modificările de date nefiind cu totul excluse, membrii CNHGS–Iaşi şi cei care doresc să asiste la aceste şedinţe sunt rugaţi să se intereseze – tel.: 21.86.77; 0332-80.02.79 (Mircea Ciubotaru); 26.32.00 (Ştefan S. Gorovei); 23.71.01 (Petronel Zahariuc) – pentru confirmarea datei. În absenţa unor precizări speciale, locul (Sala H-1 din Casa Catargi, Bd. Carol I nr.22) şi ora (17.30) rămân întotdeauna aceleaşi.
Membrii Comisiei şi ai Institutului „Sever Zotta” sunt invitaţi la aceste şedinţe şi sunt rugaţi să anunţe din timp titlurile comunicărilor pe care doresc să le prezinte. Reamintim că atât participarea la şedinţe, cât şi prezentarea de comunicări nu sunt condiţionate de apartenenţa la aceste societăţi.
Conferenţiarii sunt sunt rugaţi să depună la Secretariatul CNHGS–I un exemplar din textul comunicării sau un rezumat mai larg, în vederea prezentării în paginile Buletinului IRGH.
 
Publicaţii ale Institutului „Sever Zotta”
 
Din anul 2003, Institutul „Sever Zotta” şi-a început propria activitate editorială, prevăzută de Statutele sale. Au apărut până acum următoarele volume (membrii Institutului, cu cotizaţia la zi, pot primi câte un exemplar cu preţ redus):
HERB. Revista Română de Heraldică, I, 1999, 1–2, XIV + 186 p. (15 RON);
„Arhiva Genealogică”, VI (XI), 1999, 1–4, 298 p. (17 RON);
Eugen D. Neculau, Sate pe Jijia de Sus, ediţie îngrijită de Marcel Lutic, vol. I, 2003, XLIV + 104 p. (7 RON); vol. II, 2005, XII + 264 p. (12 RON);
„Arhiva Genealogică”, ediţie anastatică: I, 1912 (12 RON); II, 1913 (12 RON);
Lucian-Valeriu Lefter, Zăpodenii, vol. I, 2004, 292 p. (prin comandă specială);
„Miron Costin”, I–II, 1913–1914, ediţie anastatică (prin comandă specială).
Solicitările se vor trimite pe adresa Institutului „Sever Zotta”.
 
 
Comunicări în şedinţele CNHGS-I
Rezumate
 
Andi-Marius Daşchievici, Familia Gorbatzki din Muntenia. Note istorice, genealogice şi heraldice.
 
Neamul Gorbatzki, originar din nord-vestul Bielorusiei de astăzi, este atestat în prima jumătate a secolului XVII şi a dat câţiva importanţi oameni ai Bisericii. În secolul XIX, un urmaş a căpătat confirmarea nobilităţii sale din partea autorităţilor ruseşti, în gubernia Podolia. Din această familie a făcut parte colonelul Anton Gorbatzki (1800–1875), ofiţer în armata rusă, statornicit în Muntenia, unde s-a căsătorit cu Maria Hrisoscoleu, lăsând trei copii, dintre care fiul (Alexandru) i-a urmat în cariera armelor; o fiică, Elena, a fost căsătorită Izvoranu, iar o alta, Ecaterina, a fost soţia generalului Gheorghe Slăniceanu şi apoi a lui Nicolae Fleva. Piatra de pe mormântul lui Anton Gorbatzki de la Bellu (azi dispărută) a avut o stemă, care s-a dovedit a fi aceeaşi cu a membrilor familiei Gorbatzki din secolul XVII, după cum a confirmat heraldistul Tudor-Radu Tiron.
 
Petronel Zahariuc, Neamul Mitropolitului Luca şi Mănăstirea Izvorani (Buzău).
 
Originar din Cipru, Luca – om foarte învăţat şi maestru al caligrafiei – a venit în Ţara Românească înainte de 1583–1584, când este atestat ca episcop la Buzău, ajungând în 1602 mitropolit al Ungrovlahiei. În ultimii ani ai veacului XVI, a ctitorit mănăstirea de la Izvorani, cu hramul Sf. Nicolae, repede îmbelşugată cu felurite proprietăţi. În 1629, după moartea ctitorului, mănăstirea a fost închinată la Simonopetra, după cum Luca însuşi dorise la sfârşitul vieţii lui. Închinarea a fost anulată pentru o vreme de Matei Basarab, trecând în grija urmaşilor ctitorului, care au refăcut-o la sfârşitul veacului XVII, în „înfrăţire” cu egumenul Mănăstirii Mihai-Vodă. Prin această „înfrăţire”, s-a realizat o nouă închinare, de data aceasta către Mănăstirea Mihai-Vodă, metoh al Simonopetrei. Din spiţa mitropolitului Luca fac parte poetul Vasile Cârlova şi omul politic Alexandru Marghiloman.
 
Ştefan S. Gorovei, Epigrafie, genealogie, istorie (II).
 
În anul 2001, cercetarea arheologică a scos la iveală, în interiorul bisericii Mănăstirii Sf. Nicolae din Botoşani (Popăuţi) o frumoasă lespede funerară, în a cărei inscripţie se citeşte numele lui Nurod, vornic de Botoşani şi anul 7000 (o singură cifră, simbolizând miile). Personajul a fost socotit fie un vornic de Botoşani (Voica Maria Puşcaşu), fie un boier de frunte al epocii lui Ştefan cel Mare, identificat drept marele vornic Dragoş Boul, care ar fi devenit „nebun pentru Hristos” (= iurod) şi ar fi murit chiar în anul 1492 (7000), biserica fiind apoi ridicată în 1496 în onoarea lui (Sorin Ullea). Analiza argumentelor aduse în favoarea celei de-a doua ipoteze arată, însă, că ele nu pot susţine nici identificarea cu Dragoş Boul, nici lectura iurod, în loc de Nurod şi nici datarea pietrei cu necesitate în anul 1492, cazuri similare îndemnând la acceptarea unei perioade mai largi.
 
Viorel Rus, Familiile din Rebra Năsăudului în timpul regimului grăniceresc (1762–1851).
 
Rebra, a cărei istorie genealogică a fost reconstituită de autor într-o lucrare tipărită acum câţiva ani – Viorel Rus, Neamuri şi familii rebrene (1750–2000), 2 vol., Bistriţa, 2001 (cf. Buletinul IRGH, 1–3/2002, p.7) – a constituit o comunitate rurală închisă, niciodată dependentă seniorial. A făcut parte din Regimentul al II-lea Român de Graniţă (1762–1851), apoi din Districtul Autonom al Năsăudului şi al Bistriţei-Năsăudului, necunoscând nici cooperativizarea comunistă. Aceste realităţi i-au influenţat evoluţia economică, socială, culturală, inclusiv ethosul comunitar. Existenţa unor documente excepţionale (conscripţia fiscală din 1750, conscripţia gănicerească din 1763–1764, cartea funciară şi registrele parohiale ale căsătoriilor) îngăduie cercetarea amănunţită a instituţiilor tradiţionale ale Rebrei, modele tipice fiind cele matrimoniale şi gospodăreşti, ale căror urmări se resimt şi azi, la nivelul vieţii sociale şi al mentalului comunitar.
 
Cristian Ploscaru, Un cărvunar necunoscut: Dracache Roset.
 
Între documentele referitoare la mişcarea cărvunarilor moldoveni, se află şi o scrisoare, datată 2 martie 1824, „ce au triimis un boieriu din Moldova cătră dumnealui logofătul Grigoraşi Sturza, la Cernăuţi”, un adevărat pamflet politic, similar ca orizont de idei şi ca importanţă cu un altul, mult mai cunoscut, Strigarea norodului Moldovii cătră boierii pribegiţi şi cătră Mitropolitul. Acest text a fost atribuit comisului cărvunar Ionică Tăutu (1795–1830). Analiza lui atentă arată, însă, că adevăratul autor nu poate fi Tăutu, căruia i se datorează numai copierea. Elementele biografice indică un personaj mai vârstnic, care fusese în slujbe încă înainte de 1806. Precizările genealogice din text (referiri la unchi şi veri) au permis identificarea autorului în persoana lui Dracache Roset (1771–1841), a cărui carieră corespunde întru totul elementelor biografice indicate.
 
Ştefan S. Gorovei, Sever Zotta. Secvenţe biografice 1904–1940.
 
Anii-limită din titlul comunicării au, în biografia lui Sever Zotta, însemnătăţi deosebite. Cartea de oaspeţi a Mănăstirii Putna începe, în iulie 1904 (la comemorarea lui Ştefan cel Mare), cu numele său, regăsit apoi, în anii următori (de obicei însoţind rude), până în 1930, când semnează alături de contele de Saint-Aulaire, aflat atunci în vizită în România. Despre această vizită, s-au prezentat informaţii din presa vremii, precum şi din însemnările inedite ale lui Sever Zotta, scrise în anii deportării în U.R.S.S. În legătură cu ultima etapă din viaţa cărturarului, înfăţişată mai pe larg cu altă ocazie (cf. Buletinul IRGH, 7–9/2000, p.8), a fost prezentat testamentul său, redactat la 29 iunie 1940 şi mai multe fragmente din amintirile fiului său, Iancu Zotta (documente comunicate, în copii, de fiul acestuia din urmă, d-l Andrei Zotta).
 
Mihai-Bogdan Atanasiu, Patrimoniul onomastic al Cantacuzinilor moldoveni.
 
După ce a cercetat patrimoniul heraldic al Cantacuzinilor moldoveni (cf. Buletinul IRGH, 10–12/2006, p.11 şi 13), autorul şi-a îndreptat atenţia asupra numelor cu care erau botezaţi copiii în această ramură. Lămuririle teoretice, cu privire la alegerea numelor de botez, au înlesnit orientarea în informaţiile foarte bogate referitoare la posteritatea lui Iordache Cantacuzino, marele vistiernic din veacul XVII. Numele de botez cel mai des folosit în această ramură este chiar acela al întemeietorului ei (Iordache), ajuns a înlocui, uneori, pe acela al familiei. O frecvenţă aproape la fel de mare a avut-o prenumele Ion (Ioniţă), urmat de Ilie şi Toader. Cazurile analizate confirmă ipoteza transmiterii conştiente şi generalizate a numelor de botez ca atribute ereditare şi ca o modalitate de cinstire a înaintaşilor, devenind o importantă formă de manifestare a conştiinţei genealogice.
 
Alexandru Pînzar, Un sigiliu armoriat al unui Hasdeu înstrăinat.
 
În colecţia autorului se află un sigiliu oval, din alamă, cu mâner de lemn. În centrul câmpului sigilar a fost gravată stema familiei Hasdeu – scut de tip polonez, tripartit în furcă răsturnată: în 1, un steag cu flamura împodobită cu o cruce; în 2, stema Moldovei; în 3, o spadă şi o săgeată aşezate în săritoare; în jurul scutului, steaguri, tobe, o lance, o ţeavă de tun; sub scut, pe o eşarfă, deviza: Pro fide et patria. Totul este aşezat pe un mantou căptuşit cu hermină, timbrat de o coroană princiară flancată de literele S şi H. Sigiliul are legenda STEMMA FAMILIE PETRU HIZDEU 1676. Autorul a identificat, ipotetic, pe creatorul şi posesorul iniţial al acestui sigiliu în persoana lui Petru Hâjdău (n.1770), nepot al lui Iancu Gheorghe Lupaşcu Hâjdău, unul dintre cei care au primit în 1676 indigenatul polon şi ai cărui urmaşi au trăit în Galiţia. Petru Hizdeu este strămoşul unei ramuri care mai exista încă în Ungaria în anii ’60 ai veacului XX.
 
Ştefan S. Gorovei, Participarea românească la un congres internaţional „pierdut”: Londra, 1976 (I).
 
Cel de-al XIII-lea Congres Internaţional de Genealogie şi Heraldică (Londra, 31 august – 7 septembrie 1976) a avut o soartă mai ciudată, în ceea ce priveşte atât organizarea sa, cât şi participarea românească. Comunicările au rămas netipărite, iar singura dare de seamă publicată în România menţionează participarea personală doar a doi membri ai CHGS şi includerea a încă trei comunicări, cu autori absenţi. O broşură cu „actele” acestui Congres (Proceedings) arată că este mult mai complicat de vorbit despre participarea românească, la Congresul de la Londra fiind anunţate iniţial, de fapt, 15 comunicări. Pentru început, au fost prezentate rezumatele repartizate secţiei de heraldică (autori: Ferdinand Bartsch, Dan Cernovodeanu, Maria Dogaru, Ştefan S. Gorovei, Mihail G. Stephănescu şi Marcel Sturdza-Săuceşti).
 
 
Activitatea CNHGS–I în domeniul heraldicii teritoriale
 
Biroul Zonal Iaşi
 
În lunile iulie – septembrie 2007, Biroul Zonal Iaşi nu s-a întrunit.
Şedinţa din 16 octombrie 2007: preşedinte de şedinţă – dr. Mircea Ciubotaru, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. S-a prezentat adresa nr.11394 din 28 septembrie 2007, trimisă de Prefectura Bacău, prin care se comunică noua componenţă a Comisiei Judeţene pentru analizarea proiectelor de steme (Ordinul Prefectului nr.240 din 26 septembrie 2007): Sorin Iftimi (desemnat de CNHGS-I), Vilică Munteanu (director, Direcţia Judeţeană Bacău a Arhivelor Naţionale), Lăcrămioara Stratulat (director general, Complexul Muzeal Naţional „Moldova”, Iaşi), Feodosia Rotaru (şef de secţie, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, Bacău) şi Aurel Stanciu (profesor de arte plastice, Liceul de artă „George Apostu”, Bacău). S-a luat act de cele comunicate.
S-a analizat adresa nr.12632 din 4 octombrie 2007, cu care Primăria oraşului Panciu (jud. Vrancea) a înaintat documentaţia privind stema oraşului Panciu. S-a constatat că nu s-a urmat calea prevăzută de reglementările în vigoare şi, în afară de aceasta, proiectul nu întruneşte condiţiile cerute în domeniu, fiind mai degrabă un afiş publicitar.
S-a decis revenirea cu o nouă scrisoare către Secretariatul CNHGS, în legătură cu propunerea transmisă prin adresa nr.17 din 27 iulie 2006 şi reiterată prin adresa nr.2 din 31 ianuarie 2007 – ambele rămase fără răspuns – cu privire la organizarea unei întruniri a membrilor celor trei Birouri Zonale. Membrii prezenţi şi-au exprimat nedumerirea şi mâhnirea pentru faptul că nici după 15 luni nu s-a putut da un răspuns concret şi constructiv propunerii din vara anului 2006.
Şedinţa din 13 noiembrie 2007: preşedinte de şedinţă – dr. Maria Magdalena Székely, conferenţiar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Informaţiile obţinute de la Secretariatul CNHGS arată că nu se va răspunde în scris propunerii din vara 2006, reiterată în februarie şi în octombrie 2007, ceea ce denotă că o întrunire a membrilor Birourilor Zonale este, practic, nedorită. Ca atare, membrii Biroului Zonal Iaşi au hotărât să renunţe la această propunere şi să solicite Institutului „Sever Zotta” înscrierea, între proiectele sale, a organizării unui Colocviu de Heraldică Teritorială.
Şedinţa din 11 decembrie 2007: preşedinte de şedinţă – dr. Mircea Ciubotaru, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. S-a discutat proiectul de stemă pentru judeţul Bacău, trimis de Instituţia Prefectului cu adresa nr.14901 din 20 noiembrie 2007. Proiectul a fost aprobat.
S-a anunţat organizarea Colocviului de Heraldică Teritorială ca secţiune a Congresului Naţional de Genealogie şi Heraldică din mai 2008 (după cum s-a procedat şi în 2003), participarea membrilor Birourilor Zonale rămânând, astfel, la latitudinea fiecăruia.
 
Comisiile judeţene pentru analizarea proiectelor de steme
 
La 20 noiembrie 2007, la şedinţa Comisiei Judeţene Bacău, a participat d-l Sorin Iftimi. S-a prezentat proiectul stemei pentru judeţul Bacău, care a fost acceptat.
 
 
Genealogie şi Heraldică în lume
 
În mai 2007, Confederaţia Internaţională de Genealogie şi Heraldică [= CIGH] a pus în circulaţie un număr nou – 13 (43) – al buletinului său informativ (pentru precedentele, din 2005 şi 2006, v. Buletinul IRGH, 1–3/2005, p.14 şi 7–9/2006, p.4). În cele opt pagini de format A 4 sunt cuprinse informaţii despre diverse activităţi, instituţii şi reuniuni ştiinţifice din cele două domenii. O scurtă dare de seamă asupra celui de-al XXVII-lea Congres Internaţional de Genealogie şi Heraldică (St.-Andrews, 21–26 august 2006) este urmată de o alta, cu privire la Adunările Generale ale CIGH (una extraordinară şi una ordinară), care au avut loc la 23 august 2006; cu acest prilej, două noi societăţi naţionale au fost primite în CIGH: Federaţia Marocană de Genealogie şi Societatea Bulgară de Genealogie „Rodozanie”. Tot la St.-Andrews, la 25 august, s-au atribuit premii ale CIGH şi s-a întrunit (21 august) Biroul Permanent al Congreselor Internaţionale. Buletinul anunţă (atât pe prima pagină cât şi, cu detalii, în interior) reuniunile ştiinţifice prevăzute pentru următorul interval: al V-lea Colocviu Internaţional de Genealogie (Iaşi, 9–13 mai 2007), al XV-lea Colocviu Internaţional de Heraldică (Xanten, 3–5 septembrie 2007), a XIV-a Reuniune Americană de Genealogie şi al III-lea Congres Iberoamerican de Genealogie şi Heraldică (Lima, 5–9 noiembrie 2007) şi al XXVIII-lea Congres Internaţional de Genealogie şi Heraldică (Québec, 23–28 iunie 2008). În sfârşit, se dau unele informaţii despre activităţile desfăşurate în cadrul societăţilor genealogico-heraldice din Argentina, Belgia, Chili, Costa Rica, Republica Dominicană, Elveţia, Franţa, Irlanda, Maroc, Mexic, Spania, Ungaria. Se precizează că societăţile de profil din Cehia (patru la număr) nu au putut fi contactate.
 
 
Corrigenda
 
O eroare s-a strecurat în Buletinul IRGH, 4–6/2007, p.11: la 9 mai 2007, trei membri ai Institutului „Sever Zotta” au fost primiţi – cum se poate înţelege şi din context – în Academia Internaţională de Genealogie (nu de Heraldică). Facem cuvenita rectificare.
 
C h i t a n ţ ă
S-a primit de la d-___ _________________________ suma de _________ lei, reprezentând cotizaţia pentru trim._______/2007.
Restanţele d-___ _________________________ totalizează suma de ______________ lei, reprezentând cotizaţia aferentă trim. ____________, (re)calculată la nivelul trimestrului IV al anului în curs (v. anunţurile din p.16). Cifra este valabilă până la 31 martie 2008.
Membrii Institutului sunt rugaţi să consulte Regulamentul cotizaţiilor, republicat în numărul 1–3/2006 al Buletinului (p. 8–9).
 
În primul trimestru al anului 2008, taxa de înscriere ca membru al Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” – în condiţiile prevăzute de articolul 8 din Statute – este de 10 lei noi (RON), iar cotizaţia trimestrială este de 10 lei noi (RON).
 
În spiritul art. 12, § (a), din Statute, refuzul de a achita cotizaţia lunară este considerat ca notificare simbolică a renunţării la calitatea de membru al Institutului „Zotta”.
Neplata cotizaţiei lunare atrage o atenţionare (după două trimestre), un avertisment (după trei trimestre), iar după un an conduce la radierea automată din evidenţele Institutului (Regulamentul cotizaţiilor, art. 11 şi 12).
 
 
Precizări foarte necesare
 
Chitanţa care se află, în fiecare număr al Buletinului nostru, în josul penultimei pagini, înscrie, atunci când este cazul, totalul restanţelor, cu precizarea cărui trimestru (sau căror trimestre) le corespund acele restanţe. Respectiva sumă înseamnă, însă, datoria calculată la nivelul trimestrului în curs şi, ca atare, ea rămâne valabilă numai până la sfârşitul acelui trimestru; neachitată în acest termen, ea se recalculează la nivelul trimestrului în care se face plata, conform art.10 din Regulamentul cotizaţiilor, publicat în acest Buletin, 1–3/2000, p.5. Membrii Institutului sunt rugaţi să ţină seamă de acest lucru, înainte de a solicita recalculări sau restituiri.
 
Trimiterile poştale de orice fel (scrisori, colete, mandate etc.) vor fi expediate
folosindu-se exclusiv următoarea adresă : Ştefan S. Gorovei, Institutul „Sever Zotta”, Oficiul poştal 1, Căsuţa poştală 32, 700750 IAŞI.
Tel. - fax: 0232 – 21.86.77                    E-mail: geneherald.inst@yahoo.fr
 
Pagina web a Institutului
este în refacere
 
Acest Buletin se distribuie gratuit membrilor Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta”, costul său şi taxele de expediţie fiind incluse în cotizaţie. Distribuirea este oprită automat după trei trimestre de neplată a cotizaţiei lunare.
Buletinul poate fi cumpărat de orice persoană interesată, preţul său fiind întotdeauna 1/10 din cuantumul cotizaţiei pentru întregul trimestru în curs. Preţul acestui număr este de 1 leu nou (RON).
 
© Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta” 2007
ISSN 1582-2206