BULETINUL
INSTITUTULUI ROMÂN
DE
GENEALOGIE ŞI HERALDICĂ
„SEVER ZOTTA“
|
II, 1-3
|
Iaşi
|
25. III. 2000
|
Până când mijloacele noastre financiare şi tehnice, dar şi colaborarea serioasă, susţinută şi adecvată a tuturor membrilor Institutului, vor face posibilă apariţia lunară a unui buletin (cel puţin) ca acesta, vom păstra forma de faţă, străduindu-ne să adunăm în cele 12 pagini de format mic un număr cât mai mare de informaţii importante şi folositoare. Dorinţa noastră este ca Buletinul să nu rămână doar un simplu mijloc de informare curentă şi de menţinere comodă şi sigură a legăturii dintre noi, ci să devină şi un instrument eficace de îndrumare, de educare, de influenţare, precum şi - prin toate acestea, în măsura posibilului - o publicaţie de referinţă. Desigur că, întru atingerea acestui ţel, avem nevoie de sprijinul tuturor acelora care cred şi ştiu că pot da o mână de ajutor. Colecta iniţiată anul trecut de d-l Ştefan M. Racoviţă a arătat că “simţul datoriei către societate”, cum spunea N.Iorga, există încă - cel puţin în unele cercuri. E nevoie, însă, de mai larga lui dezvoltare, de o acţiune metodică, răbdătoare şi cu adevărat solidară în manifestările ei recuperatoare, pentru a ajunge “să vedem toate straturile societăţii româneşti, din toate ţările locuite de români, pătrunse de aceeaşi iubire faţă de trecutul neamului nostru”. Ţelul acesta, formulat de Sever Zotta în paginile “Arhivei Genealogice” în 1913, e încă în întregime valabil: el ne călăuzeşte şi pe noi.
Şedinţele Comitetului Director
Şedinţa din 14 decembrie 1999. Experienţa primului an de activitate a arătat necesitatea ca regimul cotizaţiilor să fie stabilit cu cât mai multă precizie, mai ales în condiţiile acceptării de noi membri pe tot parcursul anului şi ale colectării cotizaţiilor nu numai de către Trezorierul Institutului “Zotta”. Se constată că regulile pe baza cărora se desfăşoară această parte a activităţii noastre trebuie formulate cu toată claritatea şi precizia, pentru a nu da loc la interpretări diferite. În acest sens, Comitetul Director atrage atenţia asupra faptului că încă de la primele cooptări de noi membri s-a statornicit regula că, indiferent de data când s-a avizat primirea, calitatea de membru - cu toate datoriile şi drepturile ce decurg din ea - se socoteşte a fi dobândită de la începutul trimestrului în cursul căruia s-a notificat dorinţa de aderare; ca urmare, odată admis, noul membru va avea de achitat taxa de înscriere şi cotizaţia pentru întregul trimestru în curs.
O problemă foarte delicată în ceea ce priveşte cotizaţiile o constituie marile întârzieri în achitarea lor: Trezorierul şi celelalte persoane care au misiunea de a aduna cotizaţiile trebuie, uneori, să repete de mai multe ori invitaţia pentru îndeplinirea acestei îndatoriri. Pe de altă parte, întârzierile respective generează inegalităţi stânjenitoare între cei care achită cotizaţiile în avans sau lunar (trimestrial) - respectând astfel cuantumul anual de 12 USD - şi cei care le achită după trecerea a două sau trei trimestre, ori în întregime, dar la sfârşitul anului, ceea ce (dată fiind devalorizarea continuă a monedei naţionale) scade cuantumul efectiv al cotizaţiei anuale cu până la 25 %. Astfel, de exemplu, cei care în ianuarie 1999 - când cursul era de 10.000 lei pentru 1 USD - au achitat cotizaţia pentru anul întreg, în sumă de 120.000 lei, au dat echivalentul efectiv a 12 USD; cei care au cumulat cotizaţiile celor 12 luni - în sumă de 168.000 lei - achitându-le în decembrie 1999, când cursul a ajuns la 18.000 lei pentru 1 USD, dau echivalentul efectiv a doar 9,33 USD ! Şi aceasta se întâmplă în condiţiile în care regulile stabilite şi urmate până acum oferă cotizanţilor o triplă facilitate: plata în avans scuteşte de majorările ulterioare; cuantumul se stabileşte la începutul trimestrului (deşi, de regulă, în ultima lună a aceluiaşi trimestru respectivul cuantum este de mult depăşit); se efectuează o rotunjire raţională, în avantajul cotizantului.
Pentru a se evita, în viitor, asemenea discordanţe şi a se asigura un nivel constant şi echilibrat al cotizaţiilor încasate - ca principală sursă în constituirea patrimoniului Institutului “Zotta”, conform art. 51, § (b), din Statute - Comitetul Director a decis că toate cotizaţiile restante vor fi actualizate la nivelul stabilit pentru trimestrul în care se efectuează plata.
În aceeaşi ordine de idei, s-a convenit că, în spiritul art. 12, § (a), din Statute, refuzul de a achita cotizaţia lunară va fi considerat ca o notificare simbolică a renunţării la calitatea de membru al Institutului “Zotta”, ceea ce, după un an de neplată a cotizaţiei, conduce la radierea automată din evidenţele Institutului. Eventuala reînscriere ca membru va presupune, aşa cum s-a stabilit la 11 ianuarie 1999 (cf. Buletinul, 2/1999), achitarea restanţelor acumulate până la data încetării calităţii de membru, dar actualizate la nivelul trimestrului în cursul căruia se solicită reînscrierea.
Pentru ca regulile stabilite până acum în această materie să fie cunoscute cu toată claritatea, se va elabora un Regulament al cotizaţiilor, care se va publica în acest Buletin, urmând a fi parte integrantă a Statutelor Institutului “Zotta”.
Comitetul Director a fixat data celui de-al XI-lea Congres de Genealogie şi Heraldică: 10 - 13 mai 2001. În primul trimestru al anului viitor (2000), se va trimite prima circulară. Cu prilejul acestui Congres, va avea loc şi desemnarea noilor titulari pentru funcţiile de Preşedinte şi Administrator-Delegat, întrucât mandatele actualilor titulari, încredinţate la 12 mai 1996, expiră la 12 mai 2001. Procedura desemnării va fi stabilită, în conformitate cu prevederile statutare, de Consiliul Ştiinţific al Institutului “Zotta”, în cadrul întrunirii sale anuale, care va avea loc la sfârşitul lunii mai 2000. Cu acelaşi prilej, se va face şi cooptarea provizorie (conform celor stabilite în şedinţa Comitetului Director din 21 septembrie 1999 - cf. Buletinul, 10/1999) a unui nou membru al Consiliului Ştiinţific, pentru locul rămas vacant în urma decesului regretatului nostru coleg Dan Cernovodeanu, desemnarea urmând a fi supusă votului Adunării Generale în mai 2001.
S-a stabilit formatul publicaţiilor Institutului “Zotta”, şi anume: publicaţiile ştiinţifice (reviste, volume, etc) vor apărea în format academic (ca “Arhiva Genealogică”), iar cele informative - în formatul A5 (ca prezentul Buletin).
Comitetul Director a decis, de asemenea, emiterea cărţilor de membru, care să ateste calitatea de membri (fondatori, activi, asociaţi şi onorifici) ai Institutului “Zotta” şi a avizat formatul şi înfăţişarea acestui gen de documente, precum şi al altor formulare de folosinţă uzuală în activitatea Institutului.
Şedinţa din 11 ianuarie 2000. A fost avizat şi adoptat Regulamentul cotizaţiilor (se publică în acest număr al Buletinului) şi s-a decis convocarea Consiliului Ştiinţific pentru data de 27 mai 2000, orele 9.30, stabilindu-se şi ordinea de zi.
Comitetul Director a luat în discuţie starea mormintelor unor precursori ai cercetărilor genealogice şi heraldice româneşti, aflate în cimitirele din Iaşi şi Bucureşti, urmând a se examina posibilitatea de a contribui la buna lor întreţinere. De asemenea, se vor face demersuri pentru ca o placă comemorativă să fie aşezată pe clădirea din incinta Mănăstirii Golia, fostul sediu al Arhivelor Statului, unde Sever Zotta a editat revista „Arhiva Genealogică“ în anii 1912-1913.
Şedinţa din 8 februarie 2000. În continuarea discuţiilor din şedinţa anterioară, s-a decis să se facă demersurile cuvenite pentru ca o stradă din Iaşi să poarte numele lui Sever Zotta; întrucât acesta a locuit, în 1912, în Aleea Principesa Maria, azi Aleea Copou (la intrarea sudică în Parcul Copou), se va solicita ca numele lui Sever Zotta să fie atribuit acestei mici străzi a oraşului nostru.
În legătură cu premiile şi bursele care se vor distribui prin Institutul „Sever Zotta“ (cf. Buletinul, 7/1999), s-a constatat că, până la această dată, sunt anunţate ferm acelea instituite de d-na Georgeta Filitti şi de d-nii dr. Claudius von Teutul, Radu Miclescu şi Şt. S. Gorovei. Comitetul Director va alcătui un proiect de regulament al premiilor şi burselor.
În ambele şedinţe din anul 2000, s-au avizat cereri de aderare la Institutul „Sever Zotta“. Numele membrilor astfel cooptaţi se publică separat (p. 11 a acestui Buletin).
În temeiul art. 37, al. 2 şi al art. 36, al. 3, coroborat cu art. 51, § (b), din Statute, Comitetul Director al Institutului Român de Genealogie şi Heraldică “Sever Zotta” a stabilit prezentul
REGULAMENT AL COTIZAŢIILOR
Generalităţi
Art. 1. Membrii Institutului “Zotta” au datoria, conform art.10, § (c), din Statute, de a achita o cotizaţie lunară, expresie a solidarităţii care îi uneşte în această instituţie şi care simbolizează partea de contribuţie personală întru atingerea ţelurilor comune, constituind, conform art. 51, § (b), una din sursele patrimoniului Institutului.
Art. 2. Cotizaţia lunară are acelaşi cuantum pentru membrii activi şi asociaţi.
Cuantumul cotizaţiei lunare
Art. 3. Datorită situaţiei economice concrete de la data organizării Institutului “Zotta”, cotizaţia lunară a fost fixată - prin hotărârea Comitetului Director din 11 ianuarie 1999, adoptată de Adunarea Generală la 16 mai 1999 - la 1 USD; ea poate fi achitată în orice valută liber convertibilă şi în lei.
Art. 4. În cazul efectuării plăţilor în valută, sumele care depăşesc totalul cotizaţiei pentru un an (12 USD sau echivalentul în alte valute) se vor trece la capitolul “donaţii”, care constituie altă sursă a patrimoniului Institutului, conform art. 51, § (c), din Statute.
Art. 5. Pentru achitarea în lei a cotizaţiilor, echivalenţa leu / dolar va fi revizuită trimestrial, în funcţie de evoluţia cursului valutar - cursul Băncii Naţionale a României - fără să poată coborî sub 10.000 lei (hotărârea Comitetului Director din 11 ianuarie 1999).
Stabilirea cuantumului cotizaţiei va avea în vedere valoarea a 1 USD în ultima zi de activitate bancară dinaintea unui nou trimestru (ultima zi de stabilire a cursului înainte de 1 aprilie, 1 iulie, 1 octombrie şi 1 ianuarie).
Art. 6. Având în vedere evoluţia nesigură şi imprevizibilă a cursului valutar, precum şi durata (trei luni) în care rămâne valabil cuantumul stabilit conform art. 5 al prezentului Regulament, în stabilirea cotizaţiei se va urmări rotunjirea la nivelul miilor, în minus până la 350 lei şi în plus peste 350 lei (de ex., la un curs de 18.350 lei pentru 1 USD, cotizaţia va fi de 18.000 lei; la un curs de 18.351 lei pentru 1 USD, cotizaţia va fi de 19.000 lei).
Plata cotizaţiilor. Facilităţi şi penalizări
Art. 7. Întrucât - indiferent de data admiterii - drepturile şi datoriile unui membru al Institutului “Zotta” decurg de la începutul trimestrului în cursul căruia s-a semnat cererea de aderare, plata cotizaţiei începe la aceeaşi dată: odată admis, noul membru are de achitat taxa de înscriere şi cotizaţia pentru întregul trimestru în curs (hotărârea Comitetului Director din 14 decembrie 1999).
Art. 8. În mod curent, cotizaţiile se achită lunar sau trimestrial, până la sfârşitul trimestrului în curs.
Art. 9. Cotizaţiile pot fi achitate în avans, pentru orice perioadă, până la sfârşitul anului în curs, la nivelul stabilit pentru trimestrul în care se face plata; într-un asemenea caz, cotizantul beneficiază de scutirea majorărilor cauzate de creşterile ulterioare ale cuantumului cotizaţiei (conform art. 5 al prezentului Regulament) pentru toată perioada pentru care s-a făcut plata în avans.
Art. 10. Cotizaţiile achitate în restanţă vor fi actualizate la nivelul stabilit pentru trimestrul în care se face plata (hotărârea Comitetului Director din 14 decembrie 1999).
Art. 11. În spiritul art. 12, § (a), din Statute, refuzul de a achita cotizaţia lunară este considerat ca notificare simbolică a renunţării la calitatea de membru al Institutului “Zotta”.
Art. 12. Neplata cotizaţiei lunare atrage o atenţionare (după două trimestre), un avertisment (după trei trimestre), iar după un an conduce la radierea automată din evidenţele Institutului (hotărârile Comitetului Director din 11 ianuarie 1999 şi 14 decembrie 1999).
Art. 13. Eventuala reînscriere ca membru al Institutului “Zotta” va presupune achitarea prealabilă a restanţelor acumulate până la data încetării calităţii de membru (actualizate la nivelul trimestrului în cursul căruia se solicită reînscrierea) şi achitarea unei noi taxe de înscriere (hotărârile Comitetului Director din 11 ianuarie 1999 şi 14 decembrie 1999).
Dispoziţii finale
Art. 14. Prezentul Regulament devine parte integrantă a Statutelor (conform art. 58) şi se va publica în Buletinul Institutului “Zotta” în proximul număr de după adoptarea sa; prevederile sale vor fi aduse explicit la cunoştinţa celor care solicită înscrierea în Institutul ”Zotta”.
Art. 15. Regulamentul cotizaţiilor se aplică începând cu data de adoptării sale şi va fi revizuit şi completat, în temeiul aceloraşi prevederi statutare în baza cărora a fost elaborat, ori de câte ori va fi necesar.
Adoptat de Comitetul Director în şedinţa din 11 ianuarie 2000.
Heraldică şi istorie
în sigiliul medieval al oraşului Roman
Ştefan S. GOROVEI
Încercarea de a restitui oraşului Roman stema sa cea veche, în forma statornicită de Comisia Consultativă Heraldică în perioada interbelică - cap de mistreţ în scut roşu - a fost întâmpinată de autorităţile locale cu o atitudine în care neputinţa de a înţelege se îmbină perfect cu lipsa de bună-credinţă. Totuşi, această situaţie are, indiscutabil, şi partea ei pozitivă: ea a constituit un puternic îndemn spre adâncirea cercetării cu privire la vechea pecete medievală a oraşului Roman, îngăduind, prin aceasta, un şir de concluzii care privesc atât aspectul heraldic al problemei, cât şi istoria însăşi a aşezării şi, într-un cadru mai larg, chiar istoria Moldovei la mijlocul veacului XIV. Până când studiul consacrat acestor chestiuni - prezentat în şedinţa din 11 ianuarie 2000 a Filialei Iaşi a Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie - va ajunge să vadă lumina tiparului (programarea firească îl plasează în nr.1-2/2000 al “Arhivei Genealogice” !), am socotit utilă inserarea, în acest Buletin, a principalelor concluzii la care am ajuns, în speranţa că ele vor putea, eventual, să încline balanţa în favoarea ideii drepte, convingând autorităţile locale să repună în drepturile sale, fără nici o alterare sau “completare”, vechea stemă a oraşului Roman.
Deşi primele atestări ale peceţii medievale a Romanului datează - după cunoştinţele actuale - de pe la sfârşitul veacului XVI (1588) iar menţiuni implicite există de la mijlocul veacului anterior (1469), este în afară de orice îndoială că această pecete a fost confecţionată cel mai târziu la sfârşitul veacului XV. Ea dă, în limba latină, acelaşi nume ca şi izvoarele slave, pentru aşezarea care era socotită Târgul lui Roman. Prima atestare a acestui nume - şi, implicit, a localităţii - se află în lista rusă a oraşelor, datând, în chip indiscutabil, din jurul anilor 1388-1390. Este evident că, pentru a fi înscris într-un asemenea izvor pe la 1388-1390, Târgul lui Roman trebuie să fi existat şi să se fi bucurat de oarecare însemnătate măcar cu două-trei decenii mai devreme, ceea ce ne duce în jurul anului l360, adică la vremea întemeierii principatului moldav. În aceste condiţii, e de la sine înţeles că acel Roman, “strămoşul” eponim - întemeietorul sau primul stăpân al aşezării care i-a perpetuat numele - nu are nimic de-a face cu Roman I, domn al Moldovei în 1391-1394, ci aparţine unei generaţii anterioare: născut pe la 1355, Roman I nu avea cum să fie întemeietorul unei aşezări care, pe la 1388-1390, era deja bine cunoscută în spaţiul est-european şi nici nu s-ar putea presupune că numele voievodului s-a extins de la cetate spre oraş, întrucât târgul e atestat înaintea cetăţii. Din acest punct de vedere, rămâne valabilă observaţia lui Emil Vârtosu, din 1956: “la mijloc este o simplă coincidenţă”. Se pune, acum, întrebarea: e, oare, posibilă determinarea acelui Roman care a întemeiat aşezarea ?
Căutând un răspuns, trebuie să reflectăm mai adânc asupra stemei din frumoasa pecete medievală a oraşului, pecete care ocupă un loc unic în sigilografia Moldovei, nu numai prin vechime şi execuţie artistică, ci şi prin perfecţiunea ei heraldică. Această stemă, înfăţişând, într-un scut triunghiular, un cap de mistreţ, a fost pusă în legătură cu vânătoarea în general (ca ocupaţie predilectă a feudalilor) sau cu o vânătoare mitică, un sacrificiu ritual ilustrând legenda întemeierii oraşului - legendă care (trebuie spus de la început), dacă a existat vreodată, s-a pierdut înainte de a fi fost consemnată în scris.
Cred, însă, că această explicaţie nu e de natură să deschidă căile cercetării, ci mai degrabă le blochează. E nevoie, probabil, să reamintim că în Evul Mediu - acel Ev Mediu care a generat heraldica şi în care a dominat heraldica vie - între stema unui senior şi aceea a senioriei sale nu era nici o deosebire: numele stăpânului era numele însuşi al domeniului său iar ceea ce se afla pe flamura lui îl reprezenta atât pe el, cât şi domeniul său, cu oamenii săi cu tot, figurând în peceţi şi pe monede. Or, când numele însuşi al aşezării ne conduce către un asemenea străvechi senior local - cneaz sau voievod trăitor pe la mijlocul veacului XIV - o logică nemiloasă ne constrânge să admitem că stema cu capul de mistreţ, aşa de heraldică şi de caracteristică veacului XIV, a Târgului lui Roman nu a putut fi alta decât a acelui Roman însuşi, strămoşul întemeietor, descălecătorul târgului şi primul său stăpân.
Într-un articol tipărit în 1981, istoricul Matei Cazacu a analizat celebrul episod al aşa-numitei “lupte de la Plonini”, descrisă de cronicarul polon Długosz sub anul 1359 şi datată, în sfârşit, în ultima vreme, cu multă probabilitate, la 1368. În descrierea aceleiaşi lupte, lăsată de alt cărturar polon (Buonaccorsi Callimachus), personajul central - om de mare autoritate (”vir gravitatis antiquae”) şi sprijinitor al lui Petru voievod împotriva fratelui său Ştefan, sprijinit de oşti polone - este Lucius Aprovianus, nume pe care, cu argumente întemeiate, d-l Cazacu l-a corectat în Apronianus. Or, acest nume de gintă trimite la gens Apronia, al cărei nume derivă din aper, care nu înseamnă altceva decât … mistreţ. Ca urmare, d-l Cazacu a propus identificarea lui “Lucius Apronianus” cu viitorul Roman I. Însă, naşterea acestuia din urmă pe la 1355 - sunt nevoit să repet acest detaliu - exclude posibilitatea identificării eroului de la 1368 cu viitorul domn, tot aşa cum a exclus şi identificarea domnului cu strămoşul eponim al târgului ! În schimb, un boier Roman, îndeplinind, eventual, atribuţiile vornicului de mai târziu şi purtând un scut pe care era pictată stema sa, capul de mistreţ, devine o posibilitate demnă de toată atenţia. Atât autoritatea de care se bucura, cât şi îndârjirea cu care a luptat - ambele detalii explicit prezentate de povestitor - îndreptăţesc şi presupunerea că acest Roman era îndeaproape înrudit cu familia domnitoare, astfel putându-se explica şi poziţia-cheie a domeniului pe care a întemeiat târgul său.
Faţă cu toate aceste constatări, poate exista vreun motiv pentru ca romaşcanii de azi să altereze, prin “completări” neadecvate, o stemă tot atât de veche ca şi aceea a Ţării Moldovei şi tot atât de încărcată de simboluri şi mai ales de mesaj istoric ?!
Un exemplu de contra-heraldică: noua stemă a judeţului Sibiu
Constantin ITTU (Sibiu)
Ocupat cu definitivarea şi susţinerea tezei de doctorat - Heraldica vie şi rolul ei social - la Universitatea din Cluj, abordez cu oarecare întârziere problema stemei judeţului Sibiu. Relativ recent adoptată de forurile judeţene competente, ea este, însă, de necceptat, din mai multe motive, de ordin atât heraldic, cât şi istoric. Le înfăţişez pe rând.
1. Motivele heraldice:
1.1. Partea superioară a scutului - numită cap - este o mobilă (piesă) onorabilă, care trebuie să ocupe o treime din înălţimea scutului. În desenul pe care îl am la dispoziţie, scutul are o înălţime de 16 cm, situaţie în care capul ar trebui să fie de 5,3 - 5,4 cm; în desenul respectiv, însă, înălţimea capului este de numai 4,6 cm. Aşadar, de la început, lipseşte exact elementul pe care autorii stemei l-au dorit de maximă importanţă, singura mobilă onorabilă a stemei - capul; în consecinţă, sunt viciate atât echilibrul interior al scutului, cât şi repartiţia figurilor în interiorul acestuia, motiv suficient pentru orice organism de specialitate din lume de a respinge un asemenea proiect de stemă.
1.2. Specialiştii în domeniu au subliniat, în repetate rânduri, că respectiva piesă onorabilă “reprezintă coiful omului în război” (Marcel Sturdza-Săuceşti, Heraldica. Tratat tehnic, Bucureşti, 1974; J. P. Brooke-Little, An Heraldic Alphabet, Londra, 1985; Th. Woodcock, J. M. Robinson, The Oxford Guide to Heraldry, Oxford, 1996). Fiind vorba de o stemă judeţeană, sublinierea unor merite colective (vitejie etc) prin recurgerea la simboluri individuale, ori (cel mult) de familie, este greşită.
1.3. Culoarea câmpului (fondului) capului este neclară. Presupun că autorii au avut în vedere albastrul, dar culoarea redată, un albastru-mov, nu există în heraldică.
1.4. Încep cu o scurtă explicaţie: aurul şi argintul sunt considerate metale în heraldică, în timp ce albastrul-cer (azur), verdele, roşul şi negrul reprezintă culorile acestei ştiinţe vechi de opt secole. Este adevărat că autorii stemei au evitat să aşeze culoare pe culoare şi metal pe metal, dar, în aceeaşi ordine, au comis o altă eroare, căci legile heraldice nu îngăduie nici ca două câmpuri alăturate - în cazul acesta, despărţite de o simplă linie verticală - să aibă aceeaşi culoare. Or, ambele partiţiuni ale scutului despicat au … culoarea roşie, fapt subliniat expres de autori în descrierea stemei: “în partea dreaptă - smalt roşu …, în partea stângă, pe smalt roşu …”.
1.5. În descrierea stemei, autorii stemei vorbesc, la un moment dat, despre unul dintre străvechile elemente ale stemei sibiene, numindu-l trincletă (foliată). Cuvântul acesta nu există în vocabularul heraldic. Corect ar fi fost “trichetru terminat la extremităţi cu câte o frunză de tei” (cf. Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Bucureşti, 1977, p.130).
2. Motivele istorice:
2.1. Leul - leopardat, şi nu aşezat, cum este definit în descrierea stemei - ţine de heraldica britanică, nefiind obişnuit în cea românească. Este adevărat că în stema ţării întâlnim un leu - nu, însă, leopardat - dar acesta face referire la Banatul de Severin şi, în nici un caz, la vreun ţinut transilvănean. În plin Ev Mediu, principii Ţării Româneşti au înfiinţat o episcope la Râmnic, cunoscută ulterior în drept Episcopia de Râmnic - Noul Severin, dar nici aceasta n-a avut nimic de-a face cu viaţa celor din Mărginimea Sibiului, zonă cunoscută ca Ducat al Amlaşului din secolul XIV până la 1506, iar după acest an, pentru o bună bucată de timp, drept “Pertinentia” sau “Scaunul” Sălişte.
2.2. Primul cartier al stemei este încărcat cu fascii de aur pe câmp roşu. În argumentarea lor, autorii leagă aceasta de faptul că Basarabii au fost şi duci ai Amlaşului. Dar vechea legătură a principilor munteni cu ţinutul respectiv nu se poate reda în chipul acesta în plan heraldic, deoarece ducatul Amlaşului nu a avut o stemă a sa, proprie.
2.3. Stema cu fascii a fost una dinastică (personală), anume a Basarabilor, nu una care să-I fi reprezentat pe românii de pe unul sau altul din versanţii Carpaţilor. După toate probabilităţile, stema respectivă a fost primită de Basarabi ca voievozi ai Ţării Româneşti în calitatea lor de vasali ai Coroanei Sfântului Ştefan. Această obiecţie întâlneşte opinia regretatului Dan Cernovodeanu, pe care o transcriu aici: “Independenţa Ţării Româneşti, consacrată prin victoria lui Basarab I asupra lui Carol Robert la Posada (1330) a avut desigur un ecou în domeniul - important pe atunci - al stemelor. Considerăm că vechea stemă dinastică ce conţinea vestigii de certă influenţă ungară (fasciile arpadiene) nu mai putea conveni voievozilor care înlăturaseră domniaţia Angevinilor [regii Ungariei la acea vreme - n.n.] asupra ţării lor” (Dan Cernovodeanu, op. cit., p.66).
2.4. Aşa cum încearcă să redea trecutul, stema sibiană poate lăsa - unui străin interesat de noua heraldică teritorială din România - impresia că judeţul Sibiu n-a făcut niciodată parte din Transilvania, ci a fost necontenit parte a Vechiului Regat. Şi nu se întâlneşte nici un indiciu de heraldică românească în Ardeal pentru a contracara afirmaţia aceasta.
În aceeaşi problemă, a stemei judeţului Sibiu, d-l Constantin Ittu - doctor în istorie al Universităţii din Cluj cu o teză de heraldică, membru al Filialei din Cluj a Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române şi membru al Consiliului Ştiinţific al Institutului Român de Genealogie şi Heraldică “Sever Zotta” - a dat şi articolul Cnezi din Scaunul Sălişte sau tradiţie istorică şi inginerie socială în heraldica sibiană [“Arhiva Genealogică”, III (VIII), 1996, 3-4, p. 249-254]. Se vede, însă, că, pentru autorităţile sibiene, toate acestea nu au nici o valoare în raport cu … autonomia locală garantată de o lege rău înţeleasă.
De la Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie (Filiala Iaşi)
Şedinţele de comunicări
Marţi, 14 decembrie 1999: Elena Monu, Documente inedite privind istoria familiei Kostaki; Ştefan S. Gorovei, Preocupări pentru organizarea cercetării genealogice şi heraldice 1966 - 1993 (I).
Marţi, 11 ianuarie 2000: Paraschiva Victoria Batariuc, Sigilii necunoscute din colecţiile Muzeului Naţional al Bucovinei; Ştefan S. Gorovei, Heraldică şi istorie în sigiliul medieval al oraşului Roman.
Marţi, 8 februarie 2000: Anton Coşa, Heraldică eclesiastică. Steme episcopale catolice în Dieceza de Iaşi; Ştefan S. Gorovei, Polonezi între români: familia Kisielewski.
Pentru viitoarele şedinţe din cursul acestui an academic, sunt stabilite următoarele date : 14 martie, 11 aprilie, 9 mai şi 12 iunie 2000. Modificările de date nefiind cu totul excluse, membrii CHGS-Iaşi şi cei care doresc să asiste la aceste şedinţe sunt rugaţi să se intereseze (tel. 21.86.77; 14.75.25) pentru confirmarea datei. În absenţa unor precizări speciale, locul (Sala mică a Filialei Iaşi a Academiei Române, Bd. Carol I nr.8) şi ora (17.30) rămân întotdeauna aceleaşi.
Membrii Comisiei şi membrii Institutului “Sever Zotta” sunt invitaţi la aceste şedinţe şi sunt rugaţi să anunţe din timp titlurile comunicărilor pe care doresc să le prezinte. Reamintim că atât participarea la şedinţe, cât şi prezentarea de comunicări nu sunt condiţionate de apartenenţa la aceste societăţi.
A apărut
ARHIVA GENEALOGICĂ
anul IV (IX), 1997, nr.3-4
CUPRINSUL: Actele celui de-al VII-lea Simpozion de Studii Genealogice (Iaşi, 9-12 mai 1996): Omagiu înaintaşilor. Organizare familială, dinamică socială. Izvoare genealogice. Ascendenţe, descendenţe. Familii, personaje. Înrudiri, strategii matrimoniale. Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române - un sfert de secol de activitate * HERB. CAIETE HERALDICE (III) * In memoriam * In honorem
Volumul are XXIV + 352 pagini, costă 40.000 lei şi poate fi cumpărat de la redacţia revistei (Str. Lascăr Catargi nr.15, 6600 Iaşi) sau primit prin poştă (cu achitarea taxelor de expediţie).
Membrii Institutului Român de Genealogie şi Heraldică “Sever Zotta”, cu cotizaţia la zi, beneficiază de o reducere de 50%.
Starea Institutului
Membrii Institutului. La 31 decembrie 1999, lista membrilor Institutului - constituită în 1995 - conţinea numele a 135 de membri activi (fondatori şi aleşi) şi asociaţi. În urma deceselor din 1995-1999 (Const. R. Arion, Dan Cernovodeanu, Eugen Lozovan, Jean-Nicolas Mănescu, Alexandru V. Perietzianu-Buzău, Dan Pleşia, Mircea Radu şi Dan Russ) şi a celor patru retrageri (vezi mai jos), Institutul “Sever Zotta” numără, la 1 ianuarie 2000, 123 de membri.
Retrageri. Întrucât, prin neplata obligaţiilor băneşti aferente anului 1999, au notificat renunţarea la calitatea de membri ai Institutului “Sever Zotta”, d-na Rodica Radu şi d-nii Ion Arhip, Nistor Ciocan şi Mihai Sorin Rădulescu (membri fondatori) sunt socotiţi retraşi cu începere de la 1 ianuarie 2000.
Noi membri. În şedinţele din 11 ianuarie şi 8 februarie 2000, Comitetul Director a avizat cooptarea de noi membri: Ion-Tudor Berza, Arcadie M. Bodale, Constantin Casimir, Gelu-Laurenţiu Chiriac, Radu Costinescu, Andrei Eşanu, Paisie Fantaziu, Costin Feneşan, Daniel Focşa, Mircea Halunga, Irina Hoinărescu (Paveleţ), Alexandru Paleologu, Ecaterina-Cornelia Petrescu, Matei Pisoski, Iuliana Streza (cu începere de la 1 ianuarie 2000).
Distincţii pentru colegii noştri. Laureaţi (17.XII.1999) ai premiilor Academiei Române: Dan Cernovodeanu (premiul “Dimitre Onciul”, postum, pentru lucrarea L’évolution des armoiries des Pays Roumains depuis leurs apparition jusqu’à nos jours, 2 vol., Paris, 1997), Ştefan Andreescu (premiul “Mihail Kogălniceanu”, pentru lucrarea Restitutio Daciae, III, 1997) şi Alexandru-Florin Platon (premiul “A. D. Xenopol”, pentru lucrarea Geneza burgheziei în Principatele Române, Iaşi, 1997).
D-l Nicolae Edroiu, membru al Consiliului Ştiinţific al Institutului, a fost ales (17.XII.1999) membru corespondent al Academiei Române.
Academia Oamenilor de Ştiinţă din România a ales (17.XII.1999) pe d-l Ştefan S. Gorovei, Administratorul-Delegat al Institutului, membru titular şi pe d-l Radu-Ştefan Vergatti - membru corespondent.
C h i t a n ţ ă
S-a primit de la d-___ _________________________ suma de _________ lei, reprezentând cotizaţia pentru trim._______/2000.
Restanţele pentru anul 1999 totalizează suma de ______________ lei, reprezentând cotizaţia aferentă trimestrelor __________ .
Membrii Institutului sunt rugaţi să consulte Regulamentul cotizaţiilor, publicat în acest număr al Buletinului (p. 4-5).
În al doilea trimestru al anului 2000, taxa de înscriere ca membru al Institutului Român de Genealogie şi Heraldică “Sever Zotta” - în condiţiile prevăzute de articolul 8 din Statute - este de 60.000 lei, iar cotizaţia lunară este de 20.000 lei.
În spiritul art. 12, § (a), din Statute, refuzul de a achita cotizaţia lunară este considerat ca notificare simbolică a renunţării la calitatea de membru al Institutului “Zotta”.
Neplata cotizaţiei lunare atrage o atenţionare (după două trimestre), un avertisment (după trei trimestre), iar după un an conduce la radierea automată din evidenţele Institutului (Regulamentul cotizaţiilor, art. 11 şi 12).
Donaţii şi donatori
S-au primit: acte (sec.XIX-XX) şi fotografii ale familiei Kisielewski de la d-na Maria Antoneta Mihuleac, acte diverse (sec.XIX-XX) de la d-l Emil Stănescu şi cărţi de la d-na Wanda Mihuleac.
D-l Constantin Casimir (Franţa) - 500 FF; d-l Ion Em. Filitti (Germania) - 100 DM; d-l Şerban Orescu (Germania) - 100 DM.
Trimiterile poştale de orice fel (scrisori, colete, mandate etc.) vor fi expediate folosindu-se exclusiv următoarea adresă : Ştefan S. Gorovei, Institutul “Sever Zotta”, Oficiul poştal 1, Căsuţa poştală 32, 6600 IAŞI.
Tel. 032 - 21.86.77
Acest Buletin se distribuie gratuit membrilor Institutului Român de Genealogie şi Heraldică “Sever Zotta”, costul său şi taxele de expediţie fiind incluse în cotizaţie. Distribuirea este oprită automat după trei trimestre de neplată a cotizaţiei lunare.
Buletinul poate fi cumpărat de orice persoană interesată, preţul său fiind întotdeauna 1/10 din cuantumul cotizaţiei pentru întregul trimestru în curs. Preţul acestui număr este de 5400 lei.
© Institutul Român de Genealogie şi Heraldică “Sever Zotta” 2000
